Intr-adevär, imaginea e foarte expresivä - si ambele interpretäri pe care le-ai propus sunt valabile. Personal, o prefer pe a doua.
Iar acum, asa cum v-am promis...
Bubu
Vara anului 1999. Citesc un anunt la mica publicitate cä cineva cautä scenaristi. Hai sä-ncercäm! Dau un telefon, îmi räspunde un tip, entuziast, zice cä-i vorba de niste scenarii de bandä desenatä pentru copii. Minunat! Îl iau pe fi-miu de aripä si pornim spre "Läptäria lui Enache", unde se aranjase prima întâlnire.
Ne-am adunat vreo douäzeci de preopinenti. Initiatorul era un anume domn Valentin Cristescu, autor de benzi desenate în
"Universul copiilor" - fostul
"Cutezätorii" de pe vremea comunistilor. Personajul lui era un pui de bufnitä numit Bubu, având ca partenerä o testoasä pe nume Carolina. (Parantezä: brandul Carolina fusese înregistrat de redactie, asa cä fata a fost înlocuitä acum de varä-sa, numita Clementina.)
Vali suferea cä Bubu cäzuse în letargie de ani de zile, nu-i mai veneau idei, nu mai avea unde sä-l publice, si voia sä-i facä reanimarea. Asa cä ne-am pus cu totii pe treabä, si dä-i si dä-i cu idei: de scenarii, de jocuri, de reclame, de tot felul. Vali era în culmea entuziasmului - vai, ce de idei bune, vai, ce înnoitoare, vai ce bine, Bubu a-nviat, adevärat a-nviat!
De-atâtea idei, lui Vali i s-au räzvrätit initiativele si nu peste mult a conceput un periodic nou, gäzduit de Bubu si Clementina, care sä se numeascä
"Ziarul copiilor". Tot efortul de creatie se îndrepta într-acolo.
Treptat, ceilalti au dat cu pas, asa cä pânä la urmä în echipä am mai rämas doar patru: Vali, fiu-meu, Cornel (acelasi de la
"Casa Creatorilor"), si cu mine.
I-am gäsit lui Vali si un editor cu tipografie proprie, dispus sä finanteze el însusi lansarea proiectului... Totul era în regulä. Nu mai rämânea decât sä finalizäm conceptia, sä facem primele numere, si sä publicäm revista.
Ei bine, si...
Se fäcuse luna noiembrie.
La ora asta, toate sedintele noastre de lucru se desfäsurau în felul urmätor:
Cornel, fi-miu si cu mine veneam cu liste-liste de idei (acoperind TOTUL: teme de articole, titluri de rubrici, subiecte de povestiri, scenarii de bandä desenatä, glume, bancuri, poante, etc., etc.)
Cu o regularitate demnä de o cauzä mai nobilä, Vali le trata pe toate fie prin respingere categoricä, fie prin tundere a tot ce aveau inedit si novator.
- Am sugerat cä
"Ziarul copiilor" era un titlu mult prea räsuflat, si ar fi bine sä cäutäm ceva mai aträgätor, mai insolit, mai incitant. Degeaba! "Ziarul copiilor" în sus, "Ziarul copiilor" în jos!
- I-am fäcut o conceptie de tehnoredactare bogatä si inventivä, aträgätoare pentru copii; mi-a arätat un manual de tehnoredactare si a înlocuit-o cu un template fäcut ca la carte, sec si auster, tipic pentru publicatiile de reciclarea cadrelor.
- Am propus ca pagina de povesti sä se intituleze "E-mail-ul cu povesti". Nu, cä "e-mail" nu-i cuvânt românesc. Punem "Traista cu povesti". (Apropo, refuza TOATE neologismele si mai ales anglicismele.)
- I-am inventat fel de fel de jocuri si rebusuri. Le-a simplificat asa de bine, c-au rämas doar niste labirinturi cu douä cotituri si-o fundäturä, care nici mäcar de creion n-aveau nevoie, se rezolvau cu ochiul liber.
- Un articol despre rolul pozitiv al câinilor în relatia cu copiii (inclusiv efectul lor aseptic si igienic, documentat stiintific), a cäzut pentru cä mama lui Vali a lucrat la Sanepid si stia ea cä animalele au microbi.
- Limbajul sprintar, glumet, sältäret, al personajelor, a cäzut treptat în platitudini präfuite, vechituri, locuri comune.
- Nenumärate rubrici au zburat, pe motiv cä "Cine-a mai väzut asa ceva?"
- etc., etc., etc...
Toate astea aveau o anume explicatie: Vali era conditionat de munca la
"Universul copiilor", al lui Ovidiu Zotta, unde functionau din plin automatismele, cenzura si autocenzura de pe vremea
"Cutezätorilor".
Nivelul maxim de umor al scenariilor cu Bubu era urmätorul (exemplu de episod din
"Universul copiilor"): Bubu ia din bibliotecä un brat de cärti. Carolina e impresionatä. Când colo, Bubu vrea sä se urce pe cärti ca sä ia borcanul cu gem de pe ultimul raft. (Ästa a fost cel mai "interesant" episod pe care l-am väzut vreodatä.)
Într-un final, obositi cu totii, am încetat sä ne mai cäutäm.
Dar nu puteam ocoli întrebarea: de ce dracu' mai cäutase "scenaristi", sau colaboratori în general, dacä era atât de rigid si refractar la orice propuneri, si fäcea NUMAI ce stia el?
Si mä întreb si acum: cum naiba îsi închipuie unii cä sunt "creatori", când de fapt sunt atât de "ANTI-creatori"?
În vara urmätoare, am väzut pe o tarabä
"Ziarul copiilor".
O foaie de patru pagini, bicolorä, cu multe spatii goale (una din marotele lui era tehnoredactarea "aerisitä"), cu rubrici putine, banale, färä sare si piper.
A zäcut câteva zile printre ziarele si revistele de la chioscuri.
Pe urmä, n-am mai väzut-o.
Niciodatä.
* * *
Si totusi...
Bubu a murit, träiascä Bubu!
http://bubu56.tripod.com/images/images.html