Originally Posted by silver_boy:
|
"În le Figaro, 26 August, o cronicã scurtã semnatã Anthony Palou
Primul lungmetraj al lui Cãtãlin Mitulescu este un film aproape proustian- mizând pe senzaþiile venind dinspre trecut- despre o lume care, din fericire, nu mai existã"
(textul e inserat într-un amplu interviu dat de Mitulescu în Dilema Veche nr. 139, the last one)
destul de oarecare anyway..ca si cronicheta dealtminteri
|
cuvintele-keie, aici, sint 'DIN FERICIRE'...
eu, recunosc, NU sint nostalgic al acelui timp... da, eram mai tinar, dar NU regret cozile, uniformele, frigul din case, frica din oase s.cl
cred k este o probl cu acest 'proustianism':
toate amintirile lui marcel (naratorul) sint imbatate de bucuria trecutului - frumoase, calme, senine... nu cred k s poate aplik etiketa d 'proustian' p povestea lui cm (desi el insusi spune k e 'un film-madlena'...); e un rapt lingvistic.