Originally Posted by Nae:
|
din pacate, istoria lor de individualisti incepe chair mai devreme, cu diferite proiecte solo, ale lui Gilmour, Waters, Mason, si chiar Wright.
|
asa este. si fara nici o intentie de a deturna acest topic, as mai vrea sa adaug un lucru.
istoria acestei destramari sta si in urmatorul aspect: odata cu recunoasterea mondiala a valorii lor ca trupa, e cumva normal (e firesc intr-un registru uman, pana la urma) ca fiecare parte, in genialitatea sa muzicala incontestabila, sa doreasca a-si vedea pusa amprenta asupra intregului produs muzical al grupului (si sa vada ca datorandu-i-se lui tot succesul acumulat), iar rezistenta venind dinspre celelalte personalitati sa-i indrepte pe fiecare spre proiecte solo. pana la urma nici
The Pros and Cons of Hitch Hiking ori
Amused to Death, nici
About face ori recentul
On an Island, nici
Broken China ori
Profiles, nu sint albume care sa nu fi putut fi albume Pink Floyd (fara sa aiba insa puterea produselor muzicale Pink Floyd dintre anii 1971-1979!).
ca niciodata nu s-au inteles perfect, ca intotdeauna existau conflicte pornind de la dorintele lui Waters sau Gilmour (in principal) de a vedea sound-ul formatiei intr-un anume fel is destul de bine-stiute. cum au putut totusi colabora astfel aproape douazeci de ani? Waters o spune destul de deschis in interviul legat de conceperea lui
Dark side of the moon interviu ce apare pe dvdul
making of al albumului. acesta spune ca atunci aveau un tel comun:
to get rich and be famous.