Cinemagia Forum - View Single Post

Pitbull · 23 Sep 2006, 20:48

Altä imagine halucinantä...

Între anii 1999 si 2004, am tradus aproape constant pentru Editura ALCRIS, cu sediul pe Strada Panait Istrati - exact vis-�*-vis de Piata Domenii, spre Cimitirul Sfânta Vineri. Ca atare, sträbäteam adesea pe jos distanta dintre editurä si statia de metrou Grivita.
La coltul sträzii P. Istrati cu o alta, perpendicularä, se aflä, printre multe altele, o... casä cu curte. De zeci de ori trecusem prin dreptul ei, färä s-o observ. Într-o dupä-amiazä târzie, când se îngânä ziua cu noaptea, o miscare ciudatä dincolo de gard mi-a atras atentia si am întors capul într-acolo...
Ceva se välurea pe suprafata curtii... Gardul era format din zid în partea de jos, continuându-se deasupra cu gratii peste care erau aplicate täblii metalice, asa cä nu puteam vedea în curte decât prin spatiile înguste dintre zid si täblii, si dintre o täblie si alta. Prin urmare, abia peste câteva secunde am väzut ce continea curtea.
Câteva zeci de câini maidanezi, mergând încet dupä o bätrânä în zdrente, printre muntii de gunoaie ce acopereau totul. Baba fäcea ceva (ducea... cäuta... "aranja"...) prin infernul în care locuia, iar câinii o urmau cu miscärile prelinse si atente ale celor care asteaptä sä le pice o îmbucäturä de mâncare. Reactionau la fiecare pas sau gest al babei, care se propaga prin multimea câinilor ca un val încet si nervos... Totul, într-o täcere irealä...
Apropo de "univers välurit"... si de minti välurite în räspär sau de-a curmezisul...

23 Sep 2006, 20:48	#219
Pitbull Unlikely Messiah Join Date: Dec 2004 Location: Bucharest Posts: 16,822	Altä imagine halucinantä... Între anii 1999 si 2004, am tradus aproape constant pentru Editura ALCRIS, cu sediul pe Strada Panait Istrati - exact vis-�*-vis de Piata Domenii, spre Cimitirul Sfânta Vineri. Ca atare, sträbäteam adesea pe jos distanta dintre editurä si statia de metrou Grivita. La coltul sträzii P. Istrati cu o alta, perpendicularä, se aflä, printre multe altele, o... casä cu curte. De zeci de ori trecusem prin dreptul ei, färä s-o observ. Într-o dupä-amiazä târzie, când se îngânä ziua cu noaptea, o miscare ciudatä dincolo de gard mi-a atras atentia si am întors capul într-acolo... Ceva se välurea pe suprafata curtii... Gardul era format din zid în partea de jos, continuându-se deasupra cu gratii peste care erau aplicate täblii metalice, asa cä nu puteam vedea în curte decât prin spatiile înguste dintre zid si täblii, si dintre o täblie si alta. Prin urmare, abia peste câteva secunde am väzut ce continea curtea. Câteva zeci de câini maidanezi, mergând încet dupä o bätrânä în zdrente, printre muntii de gunoaie ce acopereau totul. Baba fäcea ceva (ducea... cäuta... "aranja"...) prin infernul în care locuia, iar câinii o urmau cu miscärile prelinse si atente ale celor care asteaptä sä le pice o îmbucäturä de mâncare. Reactionau la fiecare pas sau gest al babei, care se propaga prin multimea câinilor ca un val încet si nervos... Totul, într-o täcere irealä... Apropo de "univers välurit"... si de minti välurite în räspär sau de-a curmezisul...