|
to ontos on
Vasile Munteanu [ted]
scriu
în fiecare zi parcã în mine cuvintele ar cãuta un alt trup
salcâmilor
teilor muriþi în prisacã
scriu ºi grãdina pieptului înroureazã ca o fetiþã sãracã
netezindu-ºi rochiþa ponositã cu palma
nu am învârtit nimãnui roþile bicicletei nici cercurile
am bãut de mic
maimuþãrind literatura rusã
întâlnirile mele au fost întotdeauna declaraþii
cu dragostea spusã
ca o tablã a înmulþirii cu celãlalt
nu mi-am lãsat niciodatã sentimentele sã se joace afarã
toatã ziua imaginam pãsãri de hârtie
pe aripile cãrora gândul Primului Ou
scria
AcestA EºtI Tu
ºi esenþa ta nãscutã din rãdãcinile
mâhnite ale lemnului de aer
în care s-au tãiat unghiurile simplei tale mansarde
sub care arborii îºi terminã vârfurile
ca într-un giratoriu al ochiului
Einai! îL strig – Einai! dar Tu de ce nu iubeºti
negustoresele
croitoresele
spãlãtoresele
bucãtãresele
lãptãresele
copiii lor de ce sparg toatã viaþa smoalã cu fruntea
din care þâºneºte în final un izvor de alcool
care nu saturã pe nimeni
de ce te-ai deghizat în tronul gol
cãruia
ne închinãm
ca niºte
cerºetori de hârtie
__________________
Beauty is in the eye of the beer holder
|