[silver_boy]

Codul lui nea Gigi
CTP-ul (Gândul - 13 septembrie)


Toti liderii postdecembristi ai Romaniei s-au sfortat sa explice maselor cum si-au facut banii, casele, terenurile. Gigi Becali expediaza totul fara complexe, intr-o singura propozitie: "Dumnezeu mi-a dat". Si culmea este ca pentru multi asta e o imbogatire cu just temei. Adrian Nastase macar a ramas mai pamantean, a deshumat-o pe matusa Tamara ca sa se justifice. Rezultatul: opinia publica l-a facut bucati. In cazul lui Becali insa, nimic nu conteaza: nici afacerile cu MApN, nici schimburile de terenuri, nici vizitele la Parchet. Averea lui uriasa nu enerveaza. Explicatia fenomenului sta in intelegerea atitudinii anticoruptie a unei bune parti a populatiei. Adrian Nastase a fost pedepsit nu atat pentru ca ar fi furat, cat pentru imaginea lui de hapsan, de imbuibat care nu da nimanui nimic. Furtul nu e neaparat un pacat capital pe aceste plaiuri, dimpotriva, exista un soi de admiratie aproape mistica pentru cei care insala statul. A nu imparti prada insa este de neiertat. Ciordeala sa fie, dar sa luam si noi, acesta este codul secret al eticii si echitatii Romaniei capitaliste. Iata de ce Gigi Becali nu s-a pierdut in explicatii privind provenienta avutiei sale si a dat in schimb bani pentru casele inundatilor, pentru biserici, pentru saraci. Imaginea magnatului din Ghencea impartind in stanga si in dreapta somoioage de euroi din buzunar sau din punga de plastic se poate dovedi mult mai puternica decat pomenile electorale ale guvernelor, caci omul simplu gandeste asa: astia imi scot ochii cu te miri ce si mai nimic de la buget, adica tot de la mine, oare cat or fi furat de se calicesc asa? Pe cand Gigi da din banii lui, e generos, e omul lui Dumnezeu. Dupa 16 ani de la Revolutie, Becali e pe cale sa realizeze o legenda populista de forta celei a lui Adrian Paunescu care "dadea butelii la oameni".

Dupa 1989, conceptele etice au disparut aproape complet din formularile oficiale. Codul eticii si echitatii socialiste, altruismul, devotamentul, cinstea, puterea de sacrificiu, toate reperele propagandei comuniste s-au dezintegrat fara sa fie inlocuite cu nimic. Ora de dirigentie a Romaniei a fost scoasa din programa deoarece elevii faceau bascalie si fumau in ultima banca. A ramas un spatiu amoral, al descurcarii cu orice mijloace, al smecheriei, al succesului ca unic criteriu moral: ai bani, ai relatii, ai mertan, ai vile, esti pe sticla - rezulta ca esti bun; n-ai nimic din toate astea - esti prost. Romanii nu se mai impart in buni si rai, ci in buni si prosti. Raul a devenit o categorie etica neinteresanta, marginala.

Pe acest teren a inflorit Gigi Becali. Coborarea lui cu elicopterul la Maglavit, intampinat de norod, este intruchiparea adevaratului Romanian Dream: fotbal, Dumnezeu, bani, Maybach, injuraturi, pomeni, totul nemanjit de intelect si asezat sub semnul miracolului.

Nu al muncii. Gigi Becali nu ii ameninta pe romani cu munca grea sau cu pusul burtii pe carte daca va ajunge el presedinte. Atunci tot romanul o sa prospere, ca popor ales, prin voia lui Dumnezeu. Eventual, ne vom transforma cu totii in suporteri cu o leafa buna ai echipei Steaua, iar Ghencea va deveni un Mall compus din stadion, presedintie, catedrala si carciumi, unde presedintele Becali il va invita el la sprit, in amintirea vremurilor de altadata, pe fostul presedinte Basescu.

Nu radeti. Multa vreme am crezut ca intrarea in Europa va face imposibil acest tip de cosmar romanesc cu radacini adanci in pamantul patriei. Acum nu mai cred. M-am inselat, asa cum m-am inselat crezand ca noile generatii de computere vor arunca in grotesc mizeriile din creierul omenesc. Pe Internet circula acum laturi si resturi contorsionate ale umanitatii ca pe un rau umflat de ploi, iar noi nu vom scapa de plastilina unsuroasa din care suntem facuti nici daca ne integram in sistemul sola