[Bubu]

Eu zic ca adevarul e undeva pe la mijloc. Subiectele lui Cristi fac parte din aceeasi lehamite si aciditate care caracterizeaza intreaga cinematografie postrevolutionara. Problema e ca publicul si-a format o reactie NATURALA de aparare. Nu cunosc psihologie, dar stiu ca psihicul are un mecanism specific de aparare impotriva fenomenelor care il agreseaza. Oamenii spun: "E atata mizerie in jur, ce rost are sa mai dau bani pe un bilet ca sa vad acelasi lucru si pe ecran?" Asta nu inseamna ca acest public nu poate detecta superba dezlantuire a Noului Val. Sunt chestii care SE SIMT, nu trebuie sa ai o cultura cinematografica complexa pentru a SIMTI asemenea pelicule. Si nu este un secret pentru nimeni ca ele se vor un fel de dezinfectant pentru societatea in care traim. Necazul e ca ranile sunt prea adanci pentru a suporta doze la foc continuu din acest dezinfectant.
Va dati seama ca noi suntem o cinematografie fara filme pentru copii? Probabil segmentul cel mai oropsit. Absenta acestor filme n-ar trebui sa spuna ceva?

Sincer sa fiu, lucrurile sunt ingrozitor de incurcate. N-am o idee foarte clara. In definitiv ce vrem? Vrem ca filmele lui Cristi sa fie apreciate si de publicul larg, nu doar de critica. Vrem ca si publicul larg sa-l descopere si sa-l cunoasca pe Cristi, nu doar expertii care impart premii. Vrem SA-L IUBEASCA. Nu se poate acum! E mult prea devreme. Inca ne lingem ranile. In plus noi nu acordam sanse celui mai important ingredient, aflat in fiecare opera: TIMPUL. In timp lucrurile se vor rezolva, se vor aseza toate in locul lor.

Dar pana atunci cred ca ar trebui sa fim mai atenti unii cu altii, ca regretele tardive nu ajuta la nimic.