|
Multumesc.
Da, inclusiv (ba chiar mai ales) asta.
O idee mi-a si venit, acum, pe loc.
Evident, partea principalä ar fi o proiectie cu filmele lui Cristi. Dar... aici intervin douä treburi:
- fatalmente, sunt putine (câteva scurtmetraje si un lung)
- un asemenea tip de comemorare e firesc pentru oricine.
Prin faptul cä a dispärut atât de tânär, Cristi e un caz mai rar, mai specific, si cu atât mai trist. Plus, evident, potentialul pe care-l dovedise. Plus, desigur, NECESITATEA lui ca artist, în acest Nou Val care, în sfârsit, dupä atâtia ani de deznädejde, începe în sfârsit sä se contureze.
Prin urmare, cred cä în paralel cu sectiunea operelor finite, orice comemorare a lui Cristi ar trebui sä continä o sectiune cu tot ceea ce se poate sti despre proiectele lui de viitor - ciorne, idei, lucruri deja scrise, intentii, directii, conceptii, etc., etc. S-ar putea face cu ajutorul celor mai apropiati, celor care-l cunosteau cu adevärat bine, familiei si prietenilor care au acces la hârtiile lui. Si, evident, sub coordonarea atentä a cuiva suficient de responsabil pentru a selectiona doar lucrurile cu adevärat relevante (poate unele proiecte erau doar schitate... poate Cristi n-ar fi vrut sä le dezväluie înainte de a le finaliza... nu se poate nici sä se scoatä totul pe tarabä, färä discernämânt, când autorul ar fi putut sä fie mai selectiv).
In fine, asta mi-a trecut prin minte acum, rapid... Cred cä un asemenea proiect se poate finaliza în trei variante:
- comemorare cu proiectii si colocviu, cuplatä cu premiera "C.D."
- website
- carte
Pe undeva, destinul lui Cristi îmi aminteste de al lui Jean Vigo.
|