\Articolul lui Dragos Bucurenci pacatuieste tocmai prin sarada jocului cu maturitatea. Este evident ca nu poti fi maniheist in atare problema atunci cind judeci un individ. Este evident ca orice reactie jacobina, istericoida nu face decit sa pluseze eventualele dedesubturi ale unei probleme atit de complicate (fumul provocat de reactii de tip Liiceanu -pe fond, corecta- poate fi folosit cu abilitate de cei care stirnit sau care cultiva focul cu alte intentii decit cele morale) sau sa deturneze atentia publica de la o problema poate la fel de serioasa ca cea a turnaroriilor,agentilor, care este cea a coruptilor. Dar, in acel;asi timp, DB comite o eroare cu propria demonstratie: nu poti fi un bun manager, nu poti fi un profesionist in politica atita timp cit pui interesul individual deasupra celorlalte care conteaza, asa cum a facut Mona Musca si asa cum foarte bine o arata si reactia de forumul Cotidianului a unui user. (Reactia userului e interesanta si prin detectarea tipului de psihologie a lui DB
) Nu stiu de ce, fara sa fiu absolut deloc in sia unor reactii de tip Liiceanu, articolul lui DB imi aduce aminte de modul in care tineri sferto&semidocti incercau sa motiveze alegerea pt CVT in 2000... raspunsul tipei e cam lung, dar interesant(mi-a fost lkene sa tai si , in plus m-am distrat ca pare ca tipa are un clash, desi are evident dreptate
kafka-(26-08-2006 14:27)
Daca ma gindesc la cei frumosi 30 de ani ai dvs, draga dle Bucurenci, va spun cu tot respectul cuvenit ca ati scris o compunere frumusica. Gata, ne/ati convins, meritati sa scrieti la gazeta, dar, imi pare rau sa va spun, nu prea va meritati locul la Inalta Curte a Dilemei vechi. Cel mai mult m/a amuzat ambitia dvs. de a ne trage de urechi pe toti, de la vladica la opinca, acuzindu/ne superior de erori ENORME pe care, de fapt, le-am comis doar in capul dvs. Numai in capul dvs. "instrumentul" lui Gabriel Liiceanu ne spune ca VC Tudor si Alexandru Paleologu sint tot o apa si/un pamint si amindoi nu aveau ce cauta la guvernare (apropo, din momentul in care ati comis infama alaturare, mi/am dat seama ca nu meritati efortul de a va citi pina la capat, am continuat totusi, curioasa sa vad unde vreti sa ajungeti). Gabriel Liiceanu i/a adresat o Scrisoare deschisa Monei Musca TOCMAI PENTRU CA MONA MUSCA NU E TOTUNA CU COLONELUL MERCE, altfel, dna in cauza nu merita efortul. Numai in capul lui Dragos Bucurenci, Liiceanu pune semnul egal intre un oportunist si un ticalos. Din cauza nebuloaselor din capul dvs, dle Bucurenci, ii atribuiti dlui Liiceanu si, implicit, celor care au apreciat reactia sa etica, dispozitii de o josnicie care ne arunca pe toti, cu exceptia dvs., se/ntelege, in prapastia imbecililor care ne meritam soarta. Si ne meritam soarta pt ca nu stim a o aprecia pe talentata dna Musca, care, ziceti dvs. a "facut mai mult pt democratia din Romania decit au facut legiuni intregi de fosti disidenti." Oaaau, ce tare ati mai lovit, dle Bucurenci, puteti fi mindru de TAIOASA dvs logica! Eu cred ca Mona Musca a facut ce a facut doar pt ea (a se citi textul dlui Plesu, din numarul de ieri al Dilemei vechi) si a facut doar mult zgomot mediatic si, mai ales, a facut de multe ori cu ochiul unui vc tudor&co, pe care nu l/a infruntat niciodata, nici in spatiul dezbaterii parlamentare, nici in spatiul diverselor studiouri de televiziune, unde cei doi spuneau, fiecare pentru electoratul lui, exact ceea ce ce voia elctoratul sa auda. Si amindoi spuneau ca nimeni nu lupta ca ei, pt tara, popor si democratie. Dar ce a ramas in urma luptei democratice a Monei Musca si, mai ales, cum a stiut ea sa valorifice mediatic munca altora, ramine pt altadata sa discutam.
Dupa cum vad mesajul meu da semne ca o sa iasa descurajant de lung si acuma nu am puterea sa/mi duc pina la capat toate gindurile, asa ca revin la compunerea dvs, dle Bucurenci. Nasul meu de psiholog imi spune ca ati scris textul de fata cu sentimentul ca veti da opiniei publice CEL MAI IMPORTANT TEXT DE DUPA SCRISOAREA DLUI LIICEANU. Eu cred ca cel mai important text de dupa Scrisoarea Liiceanu a fost cel semnat de Horatiu Pepine, DESPRE NATURA INCREDERII. Deja mi/am spus parerea despre textul asta, nu vreau sa ma repet, retin doar ideea extrem de pertinenta a dlui Pepine : un politician ne tradeaza increderea, nu atunci cind se dovedeste moralmente precar, ci atunci cind voteaza impotriva mandatului primit, ATUNCI CIND DIN MOTIVE PERSONALE SE ALIAZA CU ADVERSARII. Asa stind lucrurile, dle Bucurenci, dl Liiceanu i/a adresat o scrisoare Monei Musca nu pt ca s/a pacalit singur, ci pt ca a constat ca politicianul Musca, DIN MOTIVE PERSONALE, de citeva zile aparea pe ecranele tv si ne tinea un discurs infiorator, un discurs prin care Mona Musca ne spunea ca a semna un agajament cu Securitatea era un gest patriotic, pe care ea l/a facut FARA EZITARE! Asadar, DIN MOTIVE PERSONALE, Musca ne spunea acelasi lucru ca si colonelul Merce, din motive personale INTRA IN ALIANTA CU UN TICALOS! Si cum Musca nu dadea semne ca se va opri, Liiceanu i/a trimis o scrisorea si i/a spus OPRITI/VA, dna Musca, NU MAI MINTITI, nu va mai faceti rau si nu ne mai faceti si noua rau cu minciunile despre gestul din trecutul dvs, spuneti adevarul, avem nevoie de el. Nu ne mai pacaliti cu un mizerabil tertip, a stigat Liiceanu in scrisoarea sa, "Nu/i demn de d/voastra. Pe asta il folosesc securistii, nu d/voastra, doamna." Dupa cum vedeti, dle Bucurenci, am citat chiar din Scrisoarea dlui Liiceanu, despre care dvs ne spuneti ca a fost prost directionata si ca a pus semnul egalitatii intre un oportunist si un ticalos. Asa, ca sa va dati dvs. marele si singurul care refuza a pune semnul asta de egalitate.
Dar eroarea pe care se construieste textul dvs. se vede din titlu, Licheaua apelata nu se afla in aria de acoperire, total anapoda! Ati avut 16 ani la dispozitie sa intelegeti ca Apelul dlui Liiceanu din 89 NU APELA LICHEAUA, ci ne apela pe noi, cei fara de putere si cu dorinta sincera de schimbare : Liiceanu nu/si facea iluzia ca lichelele se vor recunoaste in portretul pe care l/a pus in circulatie si vor crapa de rusine sau vor face un pas inapoi (mai ales licheaua comunista!); portretul pe care Liiceanu l/a pus in circulatie in Apel era pt noi, cei fara de putere, sa recunoastem licheau si SA AVEM GRIJA A NU O MAI ADUCE LA PUTERE/SA AVEM GRIJA A NU O VOTA. Numai ca noi, cei fara de putere, nu am avut deloc grija asta, am sprijinit si am apaudat pe cei care faceau figura de oameni din popor/descurcareti/priceputi in a ne ridica PIB/ul si nivelul de trai. Despre faptul ca dvs. nu vedeti nicio legatura intre lustratie si construirea unei democratiei autentice/prosperitatea noastra, chiar nu are rost sa mai comentez, citiva forumisti v/au sugerat deja cit de maniheist vedeti lucrurile, tocmai dvs, care pretindeti ca aveti o privire complexa si nuantata. In legatura cu cine face lustratia si rostul ei, cineva pe forumul asta, cred ca Doc, a spus ca lustrarea politicienilor trebuie sa o faca electoratul. Dar, pt ca electoratul sa stie a face bine treaba asta cind este chemat la vot, e nevoie de reactii etice, cum a fost Apelul decembrist al dlui Liiceanu, pe care l/ati inteles total aiurea, sau Scrisoarea liiceanista adresata Monei Musca, pe care ati inteles/o la fel de aiurea, dle Bucurenci. Si o intrebare : ce lichea a fost arsa pe rug, dle Bucurenci?!!! Va jucati cu cuvintele (streanguri populare, gloata care se bucura la orice executie!!! etc.), ca un pustan cu putulica in nisip. Dupa cum vedeti, am dat curs pledoariei dvs din Dilema pt dezinhibarea noastra lingvistica
[/url]