[Grigore, audio-cinefilul.]

Aici dam cu pietre in el, sau il scuipam in gura pe regizorul asta supra-apreciat, un "nebunel', un 'ecsentric' care face experimente socante gratuite, fara nici o justificare logica. Filme de prost gust, pentru care s-au nascut armii de paraziti-critici, toti extaziindu-se in fata incomprehensibilului. Eu, unu', am zis-o clar: daca vreau iluzionism, ma duc la circ, nu la cinema, sa il vad pe Lynch cum se sparge in figuri si umbre chinezesti pe pinza.

Nu inteleg de ce-l injuri pe Lynch, cu ce ti-a gresit tie omul asta?
Acum doua zile am vizionat, la mine acasa, singur singurel, la apus de soare, primul sau film, Eraserhead.
Lynch e suparat, sau era. Linch detesta modul de viata nord- american, detesta ariditatea vietii de familie din familiile tipic americane, protestante.
Linch a lucrat la film mai bine de 7 ani si era suparat rau de tot!
Filmul este cu adevarat genial dar este cu adevarat angoasant. De la coloana sonora si pana la imaginile, de multe ori socante, in alb-negru-gri, totul este facut sa-ti produca nu o angoasa ci angoase. Bineinteles ca dupa vizionarea acestui film iti reconsideri anumite optiuni fata de propria-ti viata, ceea ce si urmareste Linch, de fapt. In acest film totul este socant si greu de digerat dar el pune in lumina sterilitatea modelului familiei americane cat si lipsa de consistenta a relatiilor din sanul ei. David Lynch era suparat, o suparare adanca, o suparare existentiala ( care sper sa nu-i fi trecut!) si din supararea lui, din adancurile alb-negre si grii ale sufletului sau are curajul sa produca un film socant, incomod si alb-negru, pe care daca-l vezi seara, singur, in locuinta ta mica, umeda, intunecoasa si incomoda, vei dori sa nu mai iesi la lumina, o lumina falsa, vei dori sa nu mai mananci niciodata carne de pui( apropo, eu prefer porcul!) si sa nu-ti mai doresti, cel putin pentru o perioada, copii.
Deja stiu ca atunci cand ma voi culca, conductele locuintei mele vor prinde viata si-mi vor canta cantecul urat si angoasant al vietilor noastre sterile care de cele mai multe ori nu au nici o finalitate. Vecina mea imi va bate la usa, dornica............si ma voi scufunda cu ea in laptele vinovatiei noastre, un lapte gri care nu mai poate sustine viata sii ma voi felicita ca inca nu m-am casatorit, desi era so fac...................
Noi toti te iubim, David Lynch!

P.S. Nu luati nimic, din cele de mai sus, de bun. M-am jucat doar cu cuvintele asa cum David Lynch se joaca cu umbrele, fara a spera macar sa ating maiestria lui!