Existã un singur lucru cu adevãrat "grav", dupã opinia mea, în toatã povestea asta istericã (mult mai grav decât delaþiunea propriu zisã, care poate avea varii scuze: inconºtienþa, labilitatea delatorului, ignoranþa lui, vremurile tulburi, caracterul formal al angajamentului,specificitatea lui, tot repetã cã miza era siguranþa statului, etc.)
ªi anume cã Munica a ascuns cu bunã ºtiinþã, deliberat ºi pe termen lung, angajamentul cu Secu ( 16 ani de zile de ipocrizie politicã - aproape cã nu mai importã dacã actele tale politice chiar au fost autentice, constructive, dezinteresate, atîta timp cât prin omisiunea asta "nevinovatã" le devalorizezi împingîndu-le in the same time într-o zonã ceþoasã ºi interpretabilã)
I mean, o cred pe Munica în stare de orice: o cred capabilã de naivitãþi, de umori, de rãtãciri, de subite accese patriotarde, de iniþiative politice dezinteresate dar n-o cred atât de naivã (mi-e peste poate) încât în ãºtia 16 ani de zile sã nu-ºi fi pus problema "propriului trecut"...i mean, mã laºi???
ps. Mai cu seamã când te preocupã obsesiv legea lustraþiei, statutul foºtilor nomenclaturiºti, ieºirea din gãoaza mentalitãþii comuniste and all...
Liiceanu are cred, un soi de refulare proprie , în tot ceea ce priveºte colaboraþionismul, Securitatea, Comunismul...
Pe vremea când putea face ceva concret ºi definitiv, n-a fãcut. A fãcut în schimb Dinescu ( pe care din când în când îl mai înþeapã oºeneºte reproºându-i cã "s-a refugiat în metaforã ºi sintaxã")
Aºa e, da uite cã "poetu sandilãu" a fãcut scandal pe vremea când de-alde el rezista ermetic "prin culturã"
Overall ºi mie îmi place Liiceanu, e messe orice-ai zice...numai cã are ºi el "uºi interzise" în care intrã cu bocancii...
Dacã în polemica cu Adameºteanu îi dau dreptate, în diagnosticele lui referitoare la Sorin Matei, nu prea-i mai dau...
mie îmi place tipu, interviul din Observator is a pure delight
__________________
Beauty is in the eye of the beer holder
|