|
Mario Vargas Llosa - Paradisul de dupa colt
Structura favorita a lui Llosa, pe mai multe planuri, in cazul de fata 2: viata Florei Tristan, luptatoare pt emanciparea muncitorilor in sec XIX, respectiv cea a pictorului Paul Gauguin.
Arta europeana este bolnava, scaparea vine dintr-o cultura primitiva plina de culoare, de pofta de viata, de sex si de lumina. Pentru a crea, trebuie sa-ti urmezi senzatiile, instinctele si nu ratiunea; Gauguin aspira sa devina un adevarat salbatic, sa lase deoparte orice urma de civilizatie, de artificial care exista in el; tablourile sale sunt pictate cu penisul, izvorate din sperma si viscere. Un itinerar haotic: Martinica, Panama, Tahiti, Marchize, cautand tot timpul vechile traditii, punctat de dezamagiri.
Tulburator portretul "Olandezului Nebun" Vincent van Gogh, traind singur la Arles, pictand cu frenezie, "vaccinat impotriva oricarei forme de fericire", inadaptat.
Destul de plictisitoare defunctele teorii socialiste prezentate in celalalt plan.
__________________
My, my, my. Such a lot of guns around town and so few brains!
|