|
O precizare.
Existä o diferentä între a fi "antisemit" si "antisionist". Intre a fi împotriva unei comunitäti (etnice, rasiale, nationale, sociale, etc.), si doar împotriva EXTREMISMELOR din sânul ei.
Dincolo de asta, sigur cä afirmatiile tale de mai sus sunt juste - dar, din päcate, ele trädeazä un subiectivism mult prea mare. Ceva gen: "Päi sunt mai aproape de noi, mai pretini, mai asa - deci e okay sä masacreze copii si civili si oameni nevinovati si pe cine se mai nimereste. Si äilalti masacreazä, nici o problemä, da-s mai departe de noi, si mai violenti, si mai primitivi, asa cä n-au voie!"
Cä de cinzesopt de ani încoace se mäceläresc între ei, e clar. Cä fac räu si unii si altii, e la fel de clar. Nu existä scuze nici pentru exterminarea palestinienilor din sate, nici pentru teroristii kamikaze din autobuze.
DAR.
Who started it?
In 1948, britanicii au spälat putina cu coada-ntre picioare, läsând acolo o situatie explozivä.
SA ZICEM cä politica spälatului pe mâini ar fi acceptabilä - sä ZICEM. Dar...
N-a dat Golda Meir fuguta-n state, si s-a-ntors cu papornita plinä de dolari, armament, munitie si alte alea?
Ingerasii ästa circumcisi, n-au avut permanent la spate U.S.A. (mai bine zis, U.S.I.), plus jdemii de alte natiuni bogate si puternice? Puteau ORICAND se se opreascä, sä-i tinä pe-äia-n sah mat si sä zicä "Gata, pân-aici!" Da' nu, ei voiau mereu mai mult - alte teritorii, alte sate dislocate, alte Fâsii Gaza, alte nu-s' ce... Si niciodatä n-au ripostat pe mäsura atacurilor - overreacting era mereu cuvântul lor de (dez)ordine.
Nefericitii äilalti n-au fäcut decât sä se apere, în primitivismul si säräcia lor... O vreme, de nevoie, au apelat la U.R.S.S. - frate cu dracu' pânä treci puntea; puntea n-au trecut-o, dracu' s-a dus înapoi în fundu' iadului, si ei tot în cäcat au rämas.
Asa cä, gata, acum e momentul! Hai sä-i radem - cä noi estem evoluati si civilizati si progresati!
Deci, cum rämâne? Deir Yassin, sau Kfar Etzion?
Who drew first blood?
|