|
Problema e ca Citizen Kane e un film care a influentat intr-atat cinematografia in general, incat e foarte usor sa ii pierzi din vedere calitatile. O multime din tehnicile narative din el, si chiar mai multe din cele vizuale, au fost folosite de atatea ori in cei 60-si-ceva de ani care ne despart de el, incat nici nu ne mai dam seama de ele.
Uite cateva chestii: actiunea nu se petrece cronologic, mai mult chiar - segmentele prezinta realitati partial contradictorii, deci avem de-a face cu naratori in care nu putem avea incredere totala (nu e Rashomon, dar e un inceput; si nu-mi spuneti de Caligari, ca acolo e cu totul altceva); camera pare de multe ori ca trece prin obiecte pentru a urmari subiectul, ceva ce face acum David Fincher intr-o varianta mai avansata; figura jurnalistului e tot timpul mascata sau se afla in umbra; si lista continua mult si bine, astea sunt chestii pe care le poti observa fara prea mare efort de la prima vizionare. Sigur, acum nimic de pe lista nu pare revolutionar, dar toate astea le-a produs pentru prima data in 1941 un tanar de 20-si-ceva de ani care nu avea nici un fel de experienta in domeniul cinematografiei, si totul in timp ce unul din cei mai importanti magnati din presa americana incerca sa-i puna bete in roate.
PS: Ca tot veni vorba de Rashomon, aia e prima productie in care cineva filma direct soarele. Dupa Rashomon, au fost si altii care au filmat soarele printre crengi, asa ca e la fel de usor sa uiti ca pana la Kurosawa, nimanui nu i-a venit ideea sa indrepte camera spre soare.
|