|
cele mai flagrante adormeli le-am tras (oboseala & plictiseala au facut o colaborare fructuossisima) la "Sacrificiul" lui Tarkovski, la un Rohmer (nu mai stiu daca era la "ma nuit chez maud" sau la vreunul din "Contes.."), la "Howard's End" (imi amintesc ca m-a trezit sormea care plangea la o scena se pare emotionanta) si last but not least la "Alphaville" al lui Godard :sick: si nu-mi pare rau.
la Brazil imi schimb am experimentat (prima oara cand l-am vazut) lupta perfecta intre corp/minte (ca sa vezi ca exista...) : corpusorul meu vroia sa doarma dupa zile intregi d nesomn, dar mintisoara era in awe. hmda. cam asa. la mai mare
__________________
"We can cap the old times make playing only logical harm/ We can cap the old lines make playing that nothing else will change/ Well then hook me up and throw me baby cakes cause I like to get hooked"
|