[Nae]

yeah, my mistake... m-am uitat numai la cehi pe site, si asa ca aqm dat un copy/paste gresit.. what can i say?
vezi ca am postat la 'cafenea un link pentru tine, si toti criticii de film in general... presupun ca-l cunosti pe Ronald Bergan, nu? eh, scris de el.

mai am niste filme de vazut, asa ca ma duc... va povestesc mai tarziu, sau maine... azi e cam party/festival-cocktail time. ca.
totusi, vreau cauma sa mai sciru ceva.... inca 4 film in ultima zi, so i'll just ontinue working...

Bullet Boy, de Saul Dibb.

cel mai bun din toate filmele Britanice vazute de mine la acest festival, care nu a avut o selectie incredibila anul asta... poate am devenit si eu mai critic, dar filmele din marea britanie au fost catastrofale in acest an.
povestea este destul de previzibila, si clasica... daca imi reamintesc de filmule vazute, toate au ca locatie suburbile oraselor marii, unde diferiti pusti se pierd in violenta si in furie. asa este si filmul asta.
povestea unui baiat care iese din inchisoare, si care se intoarce acasa. acolo vechii prieteni il astepata, si deja din primele ore intra in probleme. ar fii destul de superficiala povestea daca s-ar oprii aici, asa ca ea mai include si famila baiatului, si mai ales fratele acestuia, un baiat de 12 ani, care il are ca idol pe fratele lui mai mare.
sfrsitul si morala sunt destul de previzibile: fratele mai mare moare impuscat pe strada dupa o disputa cu alti 'gangstaz', iar cel mic, dupa o joaca cu pistulul in care prietenul lui cel mai bun este ranit, decide sa arunce pistolul in apa, si sa-si continuie viata ca un bun cetatean.
dece-am spus ca filmul asta este mai bun decat celalalte, este pentru ca reuseste sa se pastreze, si sa ramana coheren in stil, si in felul in care trateaza problematica... cel iesit de la inchisoare ramane pe toata durata filmului protagonistul, si pe el se axeaza toata idea... familia lui este numai pro-forma, adica prin ea vedem consecintele fiecarei actiuni, si trauma pe care o aduce cu ea. din pacate nu tine scenariul.
in poveste sta marea problema a acestui film, pentru ca arata ceva ce-am vazut deja, ceea ce stiim... si nici macar nu o arata asa de artistic impresionant ca 'La Haine'. camera si stilistica imaginii este hand-held, ceea ce din nou deranjeaza, pentru ca nu are nici o explicare dramaturgica. totusi, e filmat pe celluloid, iar operatorul a stiut ce face. nu este prea tremurat, nu este 'murdar', si nu este greu intelegibil.
filmul are o oarecare stare, dar care se rupe foarte des. scenele nu au o coherenta a emotiei, si cam dupa fiecare scena care schimba situatia, starea se rupe... asta este o greseala care se vede si in imagine... cromatic, filmul asta lucreaza pe 3 nivele, care insa in regie nu-si gasesc justificare, si care arata bine, dar nu zic nimic.
totusi, filmul este mai bun decat celalalte (vazute aici), si desi a fost plictisitor, n-a fost enervant. 6,75/10

Tsotsi, by Gavin Hood.

cat de comercializat a fost filmul asta, si cat de trista a fost vizionarea... nu vreau sa fiu rautacios, dar chiar m-am bucurat sa-l vad, si am zis ca n-o sa fie prea rau, daca a castigat oscar-ul...nu?
gresit. in filmul asta gasesti toate elementele necesare pentru a castiga oscarul in categoria 'filme straine'.
dupa o reteta clar americana, si ca subiect, si ca poveste, si ca stil de povestire, filmul prinde la un public larg international. fiind asa de hollywoodian, toata lumea o accepta, iar daca actiunea se petrece intr-un mediu mai exotic, all is perfect. lumea in sala rande, plange, se distreaza, si apoi iese din sala entertained. and this movie does all that.
povetsea este simpla, tipica. un bad-boy face ceva rau, si se trezeste ca a facut de fapt ceva si mai rau: furand masina, a furat si copilul care era in ea... si ce se poate intampla? da! exact ce s-ar intampla si intr-un film cu Van Damme, Steven Segall, sau Schwarzenegger... se ataseaza de acest copil, face cunostinta cu o fata care si ea are un copil, asa ca they partly get together because of this, he grows soft, si la sfarsit da copilul inapoi, intelegand cat de importanta este cresterea copilului de proprii parinti. eh, si cand mai exista si niste flash-back-uri cu imaginea mai rece din copilaria protagonistului, in care este aratata situatia urata in care a crescut, si ce father-coplex a avut, atunci e clar, reteta americana pur, care are succes. ca protagonist, just pick one of the action-heros i named up there, and the movie can be a major block-buster de vazut la PRO-TV duminica seara...
imi pare rau daca acuma credeti ca am rapit ceva din film, spunandu-va asa toata povestea, dar cum va cred niste cinefili care au vazut cam de toate in viata, stiu ca fiecare scena o sa vii se para asa de cunoscuta oricum, si fiecare urmatoare situatie va fii asa de klischee, incat o sa stiti inca din timpul vizionarii ce se va intampla in urmatoarele minute, si cum va fii finalul.
ca stil de povestie, coherenta si camera, there's not mutch to tell... reteta americana de decupaj (plan/contra-plan, master/medium/close-up, establishing shot... etc) functioneaza, folositul lentilelor lungi pentru efect, si trav forward/backward de fiecare data cand un personaj gandeste, toate sunt la locul lor, si clare, ducand povestae mai departe, intr-un stil simplu si usor.
ce mai trebuie zis...? hmmmmm, can't think of anything, asa ca o las, si ajung la ultima mea propozitie....
un film care a meritat Oscar-ul, si care merita evitat... de vazut numai in caz de plictiseala, sau dupa multe ore de plictiseala, sau cu prietena intr-un mediu intim. real hollywoodian shit-movie in an exotic medium. 3,2/10

gata pentru azi... partying commin up, dupa ultimul film din festival, Confetti... maine va scriu despre el, si-mi inchei prezentarea festivalului de la Karlovy Vary, 41th edition.

daca exista intrebari, please, nu ezitati, incerc sa raspund la toate. ciao, good night.