[Nae]

dupa inca un film, si dupa tigarea necesara, m-am asezat sa mai scriu ceva...

Road to Guantanamo, by Mat Whitecross and Michael Winterbottom.

cum poate un regizor care a facut filme ca 'Nine Songs', '24 Hour Party People' sau 'Code 46', sa faca un astfel de film? la intrebarea asta nu incerc sa gasesc raspunsuri, pentru ca ma depaseste...
filmul este o combinatie intre film si documentar, somewhere at the edge... de fapt, nici nu stiu daca a fost facut dupa fapte reale, sau nu... din ce am gasit pe imdb, se pare ca a fost dupa fapte reale, isna din film, chestia asta nu reiese... cel putin nu pentru mine.
filmul este confuz deja din primele minute, pentru ca nu vrea sa se fixeze pe timp, asa ca toate datele sunt pe ecran numai timp de 10 secunde, si nici nu ai timp sa te orientez, cand deja incepe 'actiunea'... si ce actiune? totul este complet dezorganizat la inceput... ai niste tipi care vorbesc, apoi niste materiale care incearca sa arate documentaristic, apoi din nou tipii aia, care vorbesc unu despre celalalt, dar nimci asa de coherent incat sa stii, ca " ahhhh, ala este Safiq!" or anything...
asa ca din bulameciul care este, reusesti sa-ti construiesti o mica imagine, foarte superficiala, si accepti, fara sa ai timp sa pui ceva sub semnul intrebarii.... 3 engleji musulmani pleaca dupa 11.sept.2001 in pakistan, fiecare cu motive diferite. ajunsi acolo, totul merge rau, si ajung sa devina prizonieri de razboi. apoi ajung la Guantanomo/Delta Camp, si de abia dupa asta sunt eliberati... toata povestea dureaza 3-4 ani.
roblema filmului continua si dupa inceput, pentru ca devine extrem de manipulativ. desi viata musulmanilor este foarte frumos descisa, si reala, cu tot felul de mici aluzii la 'how to be a good muslim', citate din koran sau simplu scene care arata traditionalismul musulman, nu ajunge pentru ati face o imagine completa.... manipulativ este cuvantul cheie, pentru ca nu vezi un musulman 'rau' in acest film, ci numai americani/engleji tampiti. inafara de chestia tematica, este manipulant facut. adica tot filmu (chiar fiecare scena) are un sound-track dedesupt, o muzica ambientala, pe care dupa primele 2 minute incepi s-o ignori... dar in fiecare scena, ea este factorul care trezeste emotiile sau suspansul.
apoi, de la un punct, pierzi orice fel de interes. nu stii daca e real, nu stii daca e film, si incepi sa te plictisesti. nu te mai intereseaza detaliile, ci vrei numai sa stii, de unde au ajuns unde, cu cine au vorbit, de acolo unde s-au dus mai departe, si asa mai departe, devenind absolut insensibil fata de toate chestiile 'groaznice' care se intampla si in Guantanamo, si in Afganistan.. si si aici trebuie sa spun ca filmul m-a dezamagit, pentru ca nu am vazut decat 2 chestii 'groaznice' in Guantanamo... partea 'inumana' era cea din Afganistan.
Guantanamo este aratat foarte lejer, cu paturi chiar, cu carti, si cu mancare, apa si tigari la discretie... numai ca interogatiile sunt cam tampite, iar tortura cea 'infioaratoare' este sa asculti 2 ore de hard-metal. what the fuck!?
mda. si acuma ma intorc la intrebarea: dece? dupa cateva filme foarte frumoase, ca 'Code 46', care este plin de emotie, sau '9 songs', care este un film incredibil de uman, dece acuma asa un film, care nu face nimic decat sa manipuleze, si sa-ti dea impresia ca america is bad.... dece? nu te intereseaza personajele, nu te intereseaza sontextul, ci vrei numai sa vezi cat de 'inumani' si 'rautaciosi' pot fii americanii...
raspuns: ma leshi....
un film prost, slab, si manipulativ. 4/10

gata, hai ca din nou m-am enervat... nu mai am chef. need some faggs and some water to replace food. eventually a snickers, if i'm about to faint. c a...