Dead Man Walking
Join Date: Sep 2004
Posts: 1,985
|
:) ... ma bucur ca te-ai obisnuit un felul meu 'impiedicat' si plin de greseli.
anyway, a new day, new movie, dar va mai scriu si din chestiile pe care le-am vazut ieri, si despre care n-am apucat sa va spun....
Big River, by Atsushi Funahashi.
un fel de roadtrip. singura diferenta este ca nici unu din personaje nu stie unde vrea sa ajunga, si nici unu din ei nu ajunge acolo.
3 protagonisti. un pakistani, un japonez si o americanca se intalnesc undeva in desert. fiecare are povestea lui, si pentru ca exista numai o masina in stare functinabila, decid sa mearga impreuna. fiecare dintre ei are insa un tel, si o dorinta, care insa pe toata durata filmului se schimba de multe ori.
cel mai puternic elemnet din acest filme ste inceputul, care fiind complet neobisnuit te prinde si te fascineaza. facut cu umor, personajele sunt introduse foarte bine, iar relatia lor face curios. is poate ca asta este greseala. pe parcursul celor 105 min, filmul nu evolueaza. aflam cateva chstii mai exacte despre protagonisti, si si povestea continua greoi, dar nu exista o crestere sau o dezvoltare... nici a personajelor, si nici a starii.
scenariul fiind scris de regizor si de directorul de imagine, face din acest film un bulameci... o coherenta in stil si in stare nu poate fii gasita, si multe scene arata ca decupate din alte filme, starea este tinuta printr-o imagine, iar urmatoarea, numai pentru ca are o actiune importanta, rupe aceasta stare, si trimite filmu, in alta directie.
totusi, ca ideie si concept, film asta sta in picioare. asa, cat de cat. titlul este 'Big River', si toata actiunea se petrece in grand canyon. toate personajele se lupta cu prejudecati, si trebuie sa treaca peste ele ca sa devina prieteni. astfel, diferentele intre ei, intre mentalitati, culturi si morale, devin clar vizibile si fac un portrait frumos a unei lumi despartite in est-west/bun-rau... si la mijloc, america, ca punct de intalnire, si tara multi-culti...
ca ideie, ok, ca executie, merge, dar ca film, foarte subred. 6,5/10
Storm, by Bjorn Stein and Mans Marlind.
un film interesat, misto, si chiar entertaining pe toata durata de 110 minute.
un film nordic, co-produs de Suedia si Norvegia, care incearca sa atraga publicul in sala, creand un film care aminteste de Matrix, NightWatch si Eternal Sunshine of a Spotless Mind... stiu, suna bine. chiar mult mai bine decat rezultatul.
ideia este simpla, si pusa la punct cu precizie... nimeni nu poate scapa de propriile lui actiuni din trecut, si nu se poate ascunde se sine, doar daca traieste intr-o minciuna proprie. ok, this sounds odd too, asa c-o iau incet.
protagonisul traieste o viata tipica de 'Pimp', pana la momentul in care o femeie ii da un obiect (un cub de metal), si el incepe sa fie urmarit.
din punctul ala, povestea devine misto, dar si ciudata, sarind in flashuri filmate a la 'NightWatch'. poevstea principala in sine se petrece insa intr-o lume diferita de cea reala, undeva la marginea realitatii... Matrix-like. povestea insa este un fel de Eternal Sunshine, pentru ca portagonistul ascunde ceva in trecutul lui. insa nothing sci-fi, ci simplu niste traume din copilarie, care il fac sa uite.
a psychological journey starts, care ne duce in trecut, in viitor, in subconstient, si prezent si orice alta dimensiune care poate fii imaginata.
insa. e prost. adica, tot filmul e plin de gauri stilistice. nu este un film complet, ci un fel de patchwork, unde ai stilul ala easy a la Amelie la inceput, si apoi scene a la Night-Watch, din nou altceva, si la sfarsit, stai numai si razi.... chiar incearca sa construiasca suspans, dar nu reuseste. lupta classica intre bun si rau devine a walking klischee, si concluzia este absolut labagista.
dar, este entertaining. ca scene le groaza sunt nashpa rau, si ca unele chestii nu sunt prea credibile, asta e o chestie, dar ideiile sunt originale. si asta conteaza, si e misto. si in asta sta filmul.
deci, a nice, non-conventional mainstream movie, full of action, entertainment and some fun. 7,2/10.
azi am mai vazut si Taxidermia, by Gyorgy Palfi, dar nu vreau sa scriu despre ea. adica... s-a scris la TIFF, si nu cred ca ce-as scrie eu ar avea vrun impact or anything. asa ca n-o fac. spun numai ca mi-a placut. putin ciudat ca filmul este bine prins sub o ideie clara, dar stilul este rupt in multe puncte, iar starea se pierde. m-am bucurat sa vad ca spectatorul ramanse spectator, si nu este silit sa simta empatie fata de personaje. m-am bucurcat ca arata chestii pe care de obicei nu le vezi, si ca toate functioneaza, fara sa devina morbide, sau urate.
imaginea insa nu a fost asa de buna cum credeam ca o sa fie. a fost ok, dar mai impresionanta a fost regia... Hajdu mi-a spus ca filmul asta este 100% asa cum a fost si scenariul care a primit finantarea... so, respect.
rspkt si pentru coiaele regizorului sa faca asa un film, greu si riscant, si sa-l reueasca... macar atat cat sa iasa cu fata curata. 8,7/10 de la mine.
mai am inca cateva filme azi. adica, 3. e cald, transpir mult, si n-am chef sa mai fug de la cinema la cinnema, ca sa mai prind inca unu sau doo. daca le prind e bine, daca nu, fuck'em.
i gather contacts, and prepare the launch of my shorts on the international markets. so, p.r. to do. bye.
|