Originally Posted by marx:
|
articolul nu-i apartine. a specificat clar intr-un interviu din cotidianul.
"Oracolul din Delphi le oferea pelerinilor ocazia sa vada doua sfaturi pe frontonul templului inkinat lui Apollo: Cunoaste-te pe tine insuti si Nimic prea mult. Al doilea sfat era, oare, un avertisment in legatura cu primul?"
ps: acum poti spune ca ai citit ceva, cu adevarat, din Paler.
|
Da, gnothi seauton apud Paler, cu nici un centimetru peste inaltimea fruntii oricarui manual de istoria culturii si civilizatiilor. Daca la interviul cu Dumnezeu ar fi avut scuza abordarii catafatice, nu-i mai gasesc nici o scuza in eseul ridicol pe care l-am citit la repezeala de pe internet, insetat de un Paler autentic. Eseul se numeste Don Quijote era nebun?, (sint sigur ca multi dintre dumneavoastra, cunoscatori intru ale scrierilor lui Paler, il cunoasteti mai bine decit mine) si da glas unui cor de nesuportat de locuri comune. Face repede un profil etno-psihologic al romanilor: "Ne lipseste, ma tem eu, si spiritul tragic. Nu avem nici gustul utopiei. Cum va spuneam, singurul mit in circulatie la noi, mitul negru al lui Dracula, ne-a fost impus de straini. Avem frumoase legende sau, mai bine zis, doar frumoase legende. Asa ca am putea enumera printre carentele noastre si lipsa de apetit pentru mituri." Apoi trece la particular si ni-l explica noua, muritorilor, pe Don Quijote, chicotind in secret la orice asemanare s-ar putea distinge intre personaj si el insusi: "Cineva care nu se poarta 'ca lumea', care nu gandeste 'ca lumea' trezeste banuieli si dubii. Or, Don Quijote nu e un ins 'ca lumea';. E o exceptie. Si poate nici idealistii, doamnelor si domnilor, nu gandesc 'ca lumea' azi! Mai ales azi." In fata unor cugetari atit de adinci, cum sa nu-mi vina sa inchid pagina de net? E scriitura izvorita dintr-un palmas (imi place cuvintul pentru calitatea lui peiorativa, deci il repet) extaziat de legendele Olimpului si Marii Clasici ai Literaturii Universale ale caror Exemple ar trebui sa le urmam si noi Muritori de Rind intr-o Lume Care Sta sa Cada (ca o tot face de doua mii de ani, nu mai e treaba lui Paler; ginditorii nu se impiedica de realitati cind le filfiie in fata ochilor Sfinta Flamura a Cruciadei Educatiei unui Popor Neales). E scrierea unui premiant la scoala care-si impaneaza jurnalul cu citate din Oameni Celebri si le indruga apoi intr-o compunere bolovanoasa de rerum natura. Ii dau perfecta dreptate lui ALS cu cei care, situati pentru prima oara in contact cucu ltura, uita siderati sa o perceapa ca pe un dat al oricarei societati si o urca la cer, pula cu lift.
Paler e ersatz.