[herbert]

si Paler si Paleologu sunt necesari si inevitabili intr-o cultura. Paler a produs o eseistica populara care n-a esuat niciodata in roman (proza) – de pe un anumit palier se citeste cu interes, iar Paleologu s-a oprit in pragul paradoxurilor din lene, din hedonism si dintr-o boierie care… l-a apasat … (progenitura sa, care s-a inhaitat cu alde Badilita si Papahagi pare, uneori, un idiot solemn, apasat de pedigree)…
Paler imi este simpatic-amuzant cu tristetea sa moralizatoare (a scris publicistica la Romania libera, Cotidianul…, niciodata la Ziua). imi pare rau ca a urcat la Cotroceni si i-a strans mana lui Iliescu, pe care o banuia plina de sange…
Paleologu era sharmant in ultimii sai ani, traind din amintiri, evocand timpurile cand era frumusel si regula tarancutze si tzigancuse... de altfel, amintiri incarcate (e singurul care a marturist pactul cu securitatea…)