|
ma tem k (!) acest mod de a glosa pe marginea literaturii & a figurilor sale emblematice nu este de cea mai buna calitate...
la paler simti mereu efortul de a se inhama la ararea ogorului cultural; park il vezi cum isi sufleca minecile si-si scuipa in palme. la el, Cultura (neaparat cu majuscula!) e o mistica, nicidecum - asa cum ar trebui sa fie - o rutina...
aici e diferenta dintre el si paleologu. la cei care au cultura in singe, care s-a nascut cu/in ea, nu exista leshinuri mitzabastoneshti in fata Ohperhelor - oricit ar fi de geniale; la nouveaux riches-ii culturali, da: ii vezi cum isi dau ochii peste cap prin muzee, cum 'filosofeaza' pornind de la lucruri banale, etc. din fireasca, day-to-day, cultura devine subiect de sarbatoare, igiena ei cotidiana - un dush duminical, gestul degustarii ei - cu degetul ridicat... e o kestiune - pina la urma - de dozaj: cit trebuie sa 'investesti' (emotional) intr-un act de cultura? omul care are cultura in singe o face homeopatic, calm, masurat. nouveau riche-ul cultural ia doze puternice, masive, caci pt el cultura e totul.
si, intr-un fel, ea kiar este - dar in cu totul alt mod decit crede nouveau riche-ul...
|