[silver_boy]

Nu prea vãd sensul comparaþiei lui Paler cu Paleologu.
Care-i ideea? Cã cel dintâi nu seamãnã cu cel din urmã? Pãi nu seamãnã.
Cã nu e capabil de frivolitãþi, cum spune als undeva? Pãi, poate nu e.
Neasemãnarea cu Paleologu ºi inapetenþa lui pt. frivolitãþi îl fac... cum?
Mai puþin profund?
Ce importã cã avea "nisip pe tãlpi" când a intrat în primul muzeu?
Ce, Brâncuºi avea pantofi Leonardo?
Duduie istoria de aristocraþi imbecili ºi þãrani geniali.
Paler nu ºi-a ascuns niciodatã rigiditatea în raport cu lumea, faptul cã a avut dintodeauna o relaþie dificilã cu "realitatea", cã e mizantrop,etc. Habar n-am dacã a fãcut concesii (re-probabile) regimului. Dacã a fãcut, sã-i fie ruºine. Oricum spre deosebire de multi alþii a avut bunul simþ sã nu se bage în politicã deºi, cred, oferte ar fi avut...
Cât priveºte apariþiile sale la TV...pot fi, de bunã seamã, enervante. Paler vorbeºte tãrãgãnat, are (cum remarca als) cliºee de exprimare, fixisme de tot soiul...dar Paler, autorul,at least for me, nu e reductibil la prezenþa lui media ºi nici la analizele socio-politice. În fond nu aºa "l-am întâlnit" ºi nu asta apreciez la el.
Ci în lecturã, în obsesiile lui depre civilizaþia greacã, despre imperiul roman, în pasiunea lui despre mit, în iubirea pt. Don Quijote, în frazele de genul:" ...adevãratul, profundul Quijote, e cel care ne sugereazã cã important ar fi sã ne strãduim pânã la capãt.Dacã putem.Dacã avem resurse.Dacã ajungem sã credem cã nu "mãsura" ne scoate din mediocritate, ci harul (cine-l are) de a dori, visa, de a iubi farã mãsurã, "nebuneºte"...Pentru Don Quijote nu existã nici deºertãciune, nici absurd. El are un scop precis de la care nu se abate, oricât ar râde ceilalþi de el. De fapt, acest bãtrân caraghios ne învaþã, dacã e sã nu ne repezim la modul ridicol în care o face, cã esenþialul în viaþã e sã ai o convingere.Fie ea ºi ridicolã pentru alþii."
Mã tot întreb, dacã opera lui n-ar fi însemnat- nu înseamnã- nimic ..sã fi primit Premiul Opera Omnia, decernat de Manolescu ( pe a cãrui bunã credinþã, totuºi, merg) aºa...aiurea?
În fine, recomand: Viaþa pe un Peron, Don Quijote în Est, Viaþa ca o Coridã, Aventuri Solitare