[Nae]

deci, am mai vazut cate ceva in ultimul timp. astept sa intru si eu la Tideland, asa ca nu o sa ma lungesc. sper...

Love Talk, by Lee Yoon-Ki.

mda. citind in ghid ca este vorba de un film Korean, cu o imagine frumoasa, si cu o poveste de dragost de 110 minute, am zis ca o sa fie o placere, ceva de genu "In the Mood for Love", si m-am dus.
si intradevar, filmul incepe promitator, lent, in stil classic de cinea asiatic, si te introduce bine in poveste, personaje, si stare... te astepti ca povestea sa evolueze, sa devina ceva frumos, sau macar emotionant, si vrei mai mult.
dar astepti. si stai, si nu se intampla nimic. toata povestea este bazata pe trei destine de emigranti din koreea, care sper sa-si gaseseasca, sau regasesca fericirea in Los Angeles. fericirea sentimentala, si nu cea financiara.
un protagonist, asa cum se intelege el din terminologie nu prea exista, si nici situatii in care sa poti descoperii unul. exista insa 3 presonaje, care cam reprezinta toate clasele de emigranti koreeni din L.A. Titlul filmului vine de la o emisiune in koreana difuzata in L.A., si care este numai despre probleme/blocade sentimentale ale emigratintilor.
se desfasoara incet si foarte obositor o povetse, prin care descoperim situatii diferite in familii, intre preteni, parteneri si colegi toate fiind unite de o ideie: instrainarea.
dupa 110 de minue, si jumate de sala plecata, se termina, si nu pot spune decat ca nu merita vazut. chiar daca din 10 cadre, 7 chiar sunt frumos filmate, si chiar daca prestatia actoriilor este buna, filmul oboseste si plictieste ingrozitor. 4/10

Cremaster 4, by Mathew Barney.

well... it's ok. n-am vazut nimic facut de el vreo data, si asa ca sa fost o surpriza. ne vazand partea 1, 2 sau 3, imi este greu sa compar, si nu pot s-o pun intr-un context.
totusi, filmat interesant, cu o ideie buna care sta la baza, si cu un oarecare umor morbid, filmul te tine. from time to time it's rather disgusting, dar daca treci peste starea asta, ajungi sa descoperi chiar in morbid o estetica si o gratie nemaintalnita. caractere fascineaza prin integritatea lor vizuala, si te transpun direct intr-o lume diferita, pe care o accepti, fara sa-ti pui nici un semn de intrebare.
totusi, mult mai spab decat Creaster 5. 7/10

Cremaster 5, by Mathew Barney.

wow. cata estetica. cate imagini impecabile. cat de mult ritm. cata imaginatie.... m-a umilit vizual filmul asta.
montat si bazat pe o opera ungara, filmul... nu stiu ce descrie.... adica, nu ce se canta. stiu numai ca ideia de la care porneste este relatia de putere intre femeie si barbat. si ea este descrisa prin aceasta opera, prin locatie, care este opera, un pod si o piscina, si care sunt si cele trei componente principale ale filmului.
well, nevermind this, cause i didn't care either. sunt sigur ca exista mii si mii de interpretatii, si toate sunt intr-un fel correcte, sau macar justificabile. nu vreau sa ma bag, nu am rabdare, si nu vreau sa disec in cap acele imagini vazute timp de 73 de minute, care m-au lasat cu gura cascata. sincer, filmul impresioneaza prin asta, si merita vazut de tti cineasti care pun valoare pe imagine. also, for all DPs, and camera-operators out there.
impressive. 9,5/10

Martin, a film by George A. Romero.

ahhhhh, ce frumos. "is Matin just a sexually deranged teen, or an ancient Nosferatu?"...
povestea acestui Martin, in noul mediu in care ajunge, unde o parte din familie il considerat Nosferatu, the work of the Devil, si cealalta un pusti traumatizat. si fie una sau alta, Marin is weird, for sure. de baut bea sange, dar nu are probleme cu soarele, crucifixe sau usturoi. pare normal, dar niste fash-back-uri in alb/negru ne trimit intr-o zona psihologica ciudata. arata ca si cum ar avea 22 de ani, dar in acte are 87.
si asa incepe povestea.
principala ideie este ca unchi-su vrea sa-i salveze sufletul si apoi sa-l omoare. conditia pentru asta, este ca Martin sa nu se atinga de nimeni din oras, ca altfel moare fara sa-i fie salvat sufletul.
sounds nice, well it is!
inafara de actiune, si de comicul innocent ascuns in fiecare scnea de 'groaza', flmul are o tenta puternica anti-sociala, sau ma rog, socialo-critica. de la sotia nefututa, pana la baba aracra pe viata si in special pe tinerete; de la religia care dispare incetul cu incetul, pana la traditiile sau ritualurile superstitioase; de la institutia 'familie', pana la sex... toate aceste teme sunt lucrate si aratate cat de poate de clar, si de pur, lasand impresia ca toata societatea este misogina si 'bolnava', facand astfel din protagonist, un eurou classic.
cel mai genial element al filmului insa nu este neaparat critica aceasta, ci felul in care povestea se termina. abrupt. puternic, si violent. nu lasa loc interpretari lungi, nu devine tezist sau moralist, ci simplu pune punctele pe toate i-urile.
de vazut, neaparat. 9,8/10

well... asta a fost azi seara inca... si azi de dimineata am zis ca ma trezesc devreme, ceea ce chair am si reusit, ca sa vad mai multe filme... si da, am prins deja doo.

Puccini for Beginners, by Maria Maggenti.

hmmm, un fel de ‘Love and The City’ facut film, combinat cu ‘The L-Word’, si inca cateva filme din astea lejere pentru frizerite. un film pentru sambata seara, cu prietena sau prietenu, some pop-corn si a big coke.
dar hai, sa incepem cu povestea.
o lezbiana se desparte de prietena ei, si incepe sa ne povesteasca despre ce trista este cand este singura. incearca sa gasesca un nou partener, si chair isi gaseste doi. un barbat si o femeie (no kinky thoughts here boys, it's not THAT sort of movie, and neither with a threesome... unfortuantely)
de fapt, momentul cu care incepe filmul, este cel din scnea de final, cand toti afla de toti, si protagonista noastra este in big shit. Si cu monologul ei din off suntem trimisi la inceputul povesti, la Act-ul 1. si tot filmul este construit classic, cu Acte, si cu all that, de la establishment shot, pana la decupajul classic de plan/contra-plan, and all that. Nothing new, nothing interestoing.
Dar un film care din nou imi spune, fuck digital, stick to celluloid. De exemplu filmul asta, care e filma in HD, si care este facut sa arate ca un film normal, facut pe 35mm. dar nu e. se vede cum la focala lunga apar pixeli cam peste tot, cum in low-light conditions ai un electronic noise, si ca intr-un contrast puternic de lumina apar tot felul de hallow-uri in jurul obiectelor sau personajelor. Culoarea este spalacita, si color-correction-ul este tare vizibil. (dar totusi, mi-a spus Szabolcs Hajdu ca filmul ‘Dealer’ a ost facut in HD, si ala da, film de imagine… but, you have to really know how to use it.. si in filmul asta, nope, they didn’t!)
Nu mai am multe de spus. Dialogurile, si monologul sunt ok scrise, cateva din gag-uri sunt reusite, si da, chiar si eu am fost entertained la 9 dimineata, dar nu este un film de vazut daca astepti ceva challanging, ci daca vrei sa razi, si sa pleci cu o stare buna din sala.
Crappy as shiot este sfarsitul, dupa gustul meu, pentru ca intr-un fel este un homo-relationship-promoter, chestie care pe mine ca straight forward guy ma irrita. No homofobism, not at all, but c’mon, filmul atsa este clar pro-homos. And that’s weird, cause it makes you think there’s something wrong if you’re straight. Fuck this.
Mda, deci, mhm, exact. 5/10.

Sangre, by Amat Escalante.

Inca un flm tare tare tare plictisitor. Adica, nu vreau sa fiu rautacios, dar filmul asta plictistest intentonat, incercand un film de cineverite in america de sud.
Fair enoght, si chiar bine gandit. Adica, toata plictiseala pe care ne pune s-o vedem timp de 82min (filmul are 90min), este exact la locul ei, cand finalul te rupe din semi-somn.
Protagonistul este o aluzie la figura de mesias, dar nu reusesti s-o intelegi decat la final. Exista aluzii la biblie destule, dar nici una nu este intr-atat de clara, ca sa te faca sa ajungi la concluzia ca protagonistul filmului, pe care l-ai crezut un handicapat mental fara personalitate, este de fapt mesias.
Nu stiu daca este mult mai mult de povestit, fara a rapii suspansul plictisitor si diluat al povestii. Deci, regia e ok, actoria in cateva scene chiar este buna, camera are cateva incadraturi misto dar in rest ramane clasico-retrasa si decorul este realistic. Scenariu se salveaza prin sfarsit, pentru ca dialogul este stangaci, si povestea de fapt nu duce nicaieri, decat in mizerie.
Merita vazut daca este mult timp de pirdut, si numai pentru cei care au impressia ca ‘Moartea Domnului Lazarescu’ was way too fast for an action-movie… multora o sa le dea impresia de imbecilism cinematografic, si catorva o sa le dea un remediu pentru insomnie.
Pentru mine…. 3/10, ca salveaza finalul, si lasa pe ganduri… dar nu pentru un cinematograf. Acasa, pe computer.

Well… that’s it. Acu’, constipatie acuta. 4 films left for today, sper sa ajung la toate. fuck the media-party-cocktail-shit... don't need that. Ciao.