[Nae]

Scrisesem deja o pagina, cand, laptop-ul asta a dat automatic reboot, si am ramas cu nimica tot. thanks a lot.

Anyway. Am pierdut filmul ‘A Prairie Home Companion’ a lu Altman. Pacat, dar Kim Ki-Duk a trebuit sa faca un mic show la prezentarea filmului, dar si la conferinta de pressa, unde a cantat in loc sa raspunda le intrebari… ma rog, la alea mai tampite. Dar, cred ca meritat, pentru ca ‘Time’, really is beautiful.

Time, written and directed by Kim Ki-Duk

Am remarcat ca stilul acestui regizor se indreapta din ce in ce mai mult spre commercialism... daca ma uit inapoi la filmele lui ‘The Isle’, ‘Spring, Summer, Fall, Winter… and Spring’, ‘Samaria’, ‘Bin-jip’ si ‘Hwal’, remarc ca inafara de ‘Hwal’, care intr-un fel sare din aceasta evolutie, filmele lui devin mai ‘usor comestibile’ pentru un public larg, si astfel mai accesibile multimii. Diferenta intre ‘The Isle’, si ‘Bin-jip’ de exemplu este enorma. Nu numai ca poveste, ci si ca stil narrative, locatii, caractere si situatii. Asta nu inseamna ca un film este mai bun decat celalalt, nu, nicidecum, insa, ca difera puternic.
‘Time’ este inca un pas mai departe spre commercialism. Personajele, povestea si spatiile sunt urbane, absolute normale, iar folosirea dialogurilor este de baza pentru intelegerea filmului… totusi, nu in ele se bazeaza conceptul, emotia sau puterea filmului.
Povestea nu este complicata, apparent, ci chiar simpla. O femeie isi iubeste prietenul atat de puternic, incat decide sa-si faca o operatie estetica, crezand ca acesta se plictiseste de felul in care arata.
Eh, si de aici incepe distractia. Desi regizorul recurge aparent la elemete comice in felul actoriei, a dialogurilor si a situatiilor, subtextul este incredibil de dureros si psihologic, intrand adanc in friciile intime ale protagonistului. Acesta chiar dispare timp de 40 de minute de pe ecran, dar ramane totusi omnipresent prin partenerul acestuia, si prin mai multe personaje secundare, care ar putea fii protagonistul sub alta infatisare.
Sfarsitul este unu din cele mai bune sfarsituri vazute de mine vreo data, si aici nu ma refer numai la scena de final, ci la intregul act 3, care este atat de surprinzator, incat ramai cu gura cascata. Te shockeaza, te irita, te debusoleaza si te chinuie, prin simplul fapt ca nu stii in ce directie poti sa fii dus mai departe. And this is simply, completely beautiful.
Trebuie sa spun ca am fost dezamagit in primele 35 de minute, vazand ca acel stil unic Kim Ki-Duk a fost inlocuit cu un standard-hollywood-like style. Ca povestea m-a prins, asta e altceva, insa stilul ala, scenele acelea pur simbolice, mi-au lipsit. Insa regizorul decide sa fie un pic mai deschis, adoptand metoda: here you go kids, bit by bit, little by little, this is doing the trick. Asa reuseste sa combine comercialismul cu stilul lui. La inceput numai o scnea la fiecare 20 de minute, si apoi, incet incet mai multe, pana cand la sfarsit gasesti cade fapt, fiecare scena pe care ai crezut-o klischee sau comerciala, a fost defapt exact in stilul acela symbolic si puternic a la Kim Ki-Duk.
Da, laud acest film, pentru ca m-a surprins. Presupun ca asa a fost chiar mai puternic decat daca mi-ar fii aratat un fel de ‘remake’ a unui film vechi, numai cu alta poveste, alt decor, si alte persnaje… asa, m-a prins, m-a tinut strans in mana, si m-a facut sa plang la sfarsit.
People who liked ‘Bin-jip’ will love this movie, si-l recomand cu mare caldura tuturor iubitorilor de filme Kim Ki-Duk.
Pur si simplu 10/10.
P.S. astept sa fie vazut si de alti cinfili de pe forum, ca m-as mai baga la o discutie lunga… asa, daca v-as mai povestii, v-as lua din placerea de-a descoperii singuri toata frumusetea filmului asta. So, enjoy.

Alors. Pauza de masa si pentru mine, iar apoi inca vreo 4 filme… sunt curios cum sa fiu dupa ele… guess really happy. Salutare.