|
Eram un pusti în clasa a saptea, ametit de comisari, care trimitea scrisorele de fan. Dacä tu-ti închipui cä puerilitätile astea au avut cea mai micä importantä pentru cineva, înseamnä cä esti si mai naiv decât eram eu pe-atunci (ai cumva mintea mea de la paispe ani, mami, sau nici pe-atât? Sorry pentru mata!)
Jocul ästa n-a dus nicäieri - nici la intrarea mea la facultate, nici la angajarea în Buftea, nici la repartizarea mea prin echipele lor. Dupä ce i-am cunoscut, prin conversatii, am reconstituit ce se întâmplase cu ani în urmä si ne-am amuzat. Isi mai aminteau vag de copilul care trimitea räväsele de amor. Nici mäcar numele nu-l mai stiau.
E, acum te-ai linistit?
Apropo, am si eu o curiozitate: de unde stii toatä povestea asta, am spus-o eu pe-aici, sau când ne-am cunoscut în Frame? Crede-mä cä nici nu mai tin minte - ca sä vezi ce mare importanta lu' peste are pentru mine! Amintiri din copilärie, pe jumate uitate - pânä n-ai mentionat-o tu-n mesajul de mai sus, nici mäcar nu mä mai dusese mintea sä mä gândesc la ea.
|