[EgoN]

In filmele lui Kaurismaki simti in fiecare moment regizorul: felul in care isi duce povesta, felul in care is creioneaza, modeleaza personajele (uneori kiar marionete). Frumos, cu grija sporita, tristete, umor...
Juan Pablo Rebella si Pablo Stoll, regizorii lui Whisky, desi s-a spus ca seamana cu Jarmusch sau Kaurismaki, mi se par in filmul asta mult mai subtili. Nu le simti in nici un moment prezenta. Nu vor sa-ti spuna ceva. In schimb iti arata (cu o discretie ce tine de eleganta). Vedem tristetea, infrangerile, dorintele, de fapt toata viata, in ochii unor batrani.
Marta (Mirella Pascual) si Jacobo is absolut fabulosi. Sa le urmaresti imobilitatea si ticurile e cel mai emotionant lucru.