|
24. Mortii si vii
Simon Rumley
doua treimi din film reuseste sa fie aproximativ pe linia de plutire a tratarii subiectului - cam aceeasi reducere teoretica precum in filmul abordat mai sus, numai ca personajele is altele. un tanar schizofrenic si parintii lui. felul in care in mintea lui se modifica lumea apropiata in functie de tratamanetul pe care-l ia... sau pe care refuza sa-l ia in numele unei asumate normalitati.
insa, la final, aveam sa aflam dela regizor ceea ce a stat in spatele filmului - o drama personala, mama sa murind de cancer - astfel ca poate fi explicata ultima partea a filmului, care il si duce intr-un derizoriu cinematografic: realizatorul nu a putut depasi ceea ce a trait! astfel ca a dus povestea mai mult decat era necesar, prezentand inmormantari, schimband naratorul presupus pan ala un moment dat... acum puncte ramaneau in suspensie avand in vedere ca alemente deslusite numai in final aparusera inca devreme, insa mai bine ramaneau alea in aer si oprea filmul la timp - uciderea mamei (in inchipuirea lui doar) bolnava si a tatalui pe scari.
asa.. e doar vreme pierduta.
clare influente Aronofsky, si nu numai, in film.
|