Originally Posted by silver_boy:
|
pt. herbert
Ideea asta a credinþei intime despre care "nu se cade" sã vorbeºti în public face parte din spiritul obtuz ºi ecumenic al Bisericii pt. care orice discuþie dincolo de porþile ei dogmatice e o impietate.
Acu nici exhibarea ei nu mi se pare o soluþie...dar mã mirã o chestie:
Faptul cã dumneata n-ai înþeles cã, pentru un scriitor, totul devine "de vânzare" ºi implicit public: credinþa lui intimã, sexul, angoasele, dinþii, pãrul..cãci (citire de la Mill) cât ar mai valora un autor fãrã individualitatea lui distinctã cu care dezbracã ºi îmbracã curva asta de lume...
|
mi-e lene sa vad ce-am scris eu despre credinta, retineri narative si interpretative (sper sa nu fie mai grav decat rezumi "dumneata" aici, domnule silver_boy
), dar aveti perfecta dreptate... un artist poate rascoli orice pe lumea aceasta. doar ca rascolite, unele teme degaja asa miasme... la toxicitatea asta ma refeream eu, care de la un moment incolo e destul de neplacuta... restul, evident, e parfum si inspiratie...