[silver_boy]

pt. herbert
Ideea asta a credinþei intime despre care "nu se cade" sã vorbeºti în public face parte din spiritul obtuz ºi ecumenic al Bisericii pt. care orice discuþie dincolo de porþile ei dogmatice e o impietate.

Acu nici exhibarea ei nu mi se pare o soluþie...dar mã mirã o chestie:
Faptul cã dumneata n-ai înþeles cã, pentru un scriitor, totul devine "de vânzare" ºi implicit public: credinþa lui intimã, sexul, angoasele, dinþii, pãrul..cãci (citire de la Mill) cât ar mai valora un autor fãrã individualitatea lui distinctã cu care dezbracã ºi îmbracã curva asta de lume...