it's a matter of pov.
cum spuneam mai sus, la mine 'pariul lui pascal' is upside down: dak crezi si nu exista, e o surpriza f neplacuta - ai pierdut timpul crezind :lol: ; dak nu crezi si totusi el exista, surpriza nu poate fi decit f placuta: uite k, totusi, cineva 'acolo sus te iubeste
eu nu ma declar ateu, ci agnostic.
pur si simplu, i don't give a damn - one way or the other; cita vreme n-am nici un avantaj, here & now, sa cred in kestia asta, nu ma intereseaza. dak - in the hereatfer - exista avantaje, nu ma
mai intereseaza! it's as simple as that.'
pe mine ce ma deranjeaza este misioneratul asta isteric al 'dreptcredinciosilor', care sint setati sa aiba grija de sufletu tau
cu orice pret: vrei-nu vrei, musai sa te aduca inapoi la turma! lasa-ma, nene, dak nu vreau sa cred, it's my own fucking business, ce ma tot tragi de nasturi sa intru-n biserica?
dspr asta e vorba. eu pot trai bine-mersi fara sa-mi pese de altii; credinciosii de ce nu pot?!