|
vazut in sfarsit 21 Grams
De parca scenariul n-ar fi fost destul de puternic si de parca actorii (Penn, Watts si del Toro) n-ar fi fost destul de buni si n-ar fi facut o treaba destul de buna, Inarritu s-a hotarat sa amestece scenele filmului ca bucatile unui puzzle pe care il scoti din cutie. Pe parcursul filmului ma tot gandeam daca scenele au fost aranjate ca un puzzle care are o singura solutie... realist vorbind, probabil ca se puteau amesteca si altfel.... dar, totusi, in majoritatea scenelor, pe langa amestec, intervine si o potrivire de montaj foarte buna , exemplele sunt destul de variate cu grade diferite de subtilitate: scene invecinate legate prin sunete puternice, unele scene amplasate in antiteza si una din kestiile care mi-au provocat un mic "wow!" : continuitate intre scene prin prezenta fumului odata de la arderea tatuajului si pe urma de la o tigara aflata in afara cadrului....
Probabil nu zic nimic nou, dar astea au fost cateva impresii la cald despre un film foarte bun....
Cat despre Inarritu de care nu am mai vazut decat Amores Perros, sper sa nu devina redundant in regie si sa se plafoneze, astept sa se raspandeasca Babelul! Mi-a venit in cap acum o mica paralele intre el si Darren Aronofski care a scos Pi si Requiem for a dream, filme care se vedeau de la o posta ca sunt regizate de acelasi tip.... nu e neaparat ceva nou, dar tipu n-a mai scos nimic de atunci.... variatiunea in stil nu strica....
|