[lestatika_29]

huh, asta e o faza d asta-vara care m-a amuzat dar m-a si socat un pic in acelasi timp.
eu, ca o provinciala desteapta ce sunt, vin si eu la Bucuresti, ca tot omu, sa mai dau o raita prin mall-uri, magazine, cinema-uri sofisticate etc
si stand eu sa astept un metrou in Eroilor, il vad pe unu ca la vreo 13-14 ani cu o bucata de carton pe care scria ceva de genu "sunt surdo-mut, ajutati-ma, etc, bla bla, samd, scl and they lived happily ever after..." si in fine, intr-o pornire generoasa ii dau ceva marunt, dupa care ma suna tata ca sa-mi zica faptul ca venise si el si sa ies ca sa merg cu masina cu el. si ies din statia de metrou si dau sa-l ginesc pe pater familiae. intre timp surdo-mutul meu iesise si el si cum de la o masina parcata mai incolo razbateau la max ororile unui lalait de manelist (god! the horror), pushtiu incepe sa dea din cap pe ritmul melodiei. hopa! asta-i surd cand is eu Papa! asa ca eu, dracusor innascut, ma duc prin spatele lui si cand nu e atent, emit un "bau!" de-ar fi speriat si mortii. la care pushtiu urla cat il tine gura si-apoi incepe sa ma-njure. noroc k intre timp ajunsese si tata k poa ma trezeam cu toata satra pe cap
sper k nu v-am plict prea tare, dar era prea aiurea ca sa nu fie spusa catre intreaga natine cinemagista