[silver_boy]

in the same number

L-am regãsit pe Sibianul din New Orleans, Andrei Codrescu cu un text care mi-a re-amintit de ce imi e atît de drag.
(Vasile, vezi cã ºi lui îi place Cãrtãrescu )


Afacerile noastre



În America de Sud existã o pasãre care mãnîncã aur. E un fel de curcan negru la culoare. Aceastã pasãre, al cãrei nume nu-l ºtiu, ºi chiar dacã l-aº ºti, tot nu vi l-aº spune, urmãreºte curentele repezi de apã ºi ciuguleºte grãunþele de aur. Aurul se adunã în guºã. Bãºtinaºii prind pasãrea, o cãsãpesc ºi culeg un boþ de aur suficient cît sã-ºi construiascã din el o colibã din stuf. Cei mai ºmecheri urmãresc pasãrea ciugulitoare de aur de-a lungul rîurilor ºi trec prin sitã nisipul din locurile indicate de ea.

De îndatã ce am auzit acestea, l-am sunat pe prietenul meu Larry, mare amator de scheme exotice. Ultima sa întreprindere, o fermã de cafea în Costa Rica, era specializatã în boabe de cafea mîncate ºi apoi excretate de capre, ceea ce fãcea cafeaua mai valoroasã decît aurul ºi cocaina. Problema era cã a trebuit sã importe caprele din Kenya ºi cînd acestea au ajuns în Costa Rica au refuzat sã mãnînce boabele, preferînd în loc gardurile dimprejurul fermei. Larry a reuºit pînã la urmã sã adune cioporul de capre laolaltã ºi sã le convingã sã mãnînce boabele, dar nu înainte ca unele dintre ele sã intre în greva foamei ºi sã moarã pentru principiile lor. (Sau principiul, care în cazul de faþã era: "Noi mîncãm numai cafea kenyanã!".) Cei de la Starbucks s-au arãtat iniþial interesaþi, dar preþul prohibitiv i-a scos din competiþie, aºa cã Larry a sfîrºit prin a ambala ºi vinde singur produsul, la uncie, starurilor rock ºi tipilor de la Hollywood. O uncie de cafea costaricanã-trecutã-prin-caprã-kenyanã se ridica la 3.000 de dolari plus taxe poºtale. Ambalajele erau produse în SUA, de o tipografie din Boston, care s-a specializat în lucrãri de imprimerie pe hîrtie produsã manual ºi care îi era trimisã lui Larry prin Federal Express. Modelul fiecãrui pachet era gravat în lemn de cîte un alt artist, aºa cã Larry a angajat iniþial cel puþin cincizeci de artiºti. Mai tîrziu, cînd vînzãrile s-au
. înþepenit la circa patru pachete, Larry a vîndut ferma în pierdere unui tip din Miami cu ochelari negri de soare.

Soarta a intervenit în ultimul minut în favoarea lui Larry cînd, exact în momentul în care voia sã se arunce în apele repezi ale rîului Corobici, i-a sunat mobilul. Era maicã-sa, care îl suna din State ca sã-i spunã cã cele patruzeci ºi ºase de pachete de cafea care îi mai rãmãseserã s-au vîndut pe E-Bay cu 7.500 de dolari bucata, datoritã graficii originale. Unul dintre artiºtii gravori a devenit, se pare, atît de "marketabil" în cele trei luni de cînd afacerea lui Larry dãduse chix, cã îi trãsese dupã el ºi pe ceilalþi patruzeci ºi cinci ºi acum valorau toþi mai mult decît cafeaua. Dar aceastã creºtere a influenþat ºi cafeaua, deoarece cumpãrãtorii au vãzut în ea parte a unui pachet de viziuni artistice. Aºa cã ceea ce începuse ca niºte boabe de cafea nevandabile s-a transformat în artã.

"Larry, i-am spus, e o pasãre în America de Sud care mãnîncã aur. Ceea ce trebuie sã facem este sã ne cumpãrãm o canoe ºi sã urmãrim pãsãroiul pe rîu în jos, înarmaþi cu niscai site ºi lopeþi. Aflãm unde îºi fac cuibul, cumpãrãm terenul ºi începem sã le prãsim. Cu propriul nostru cîrd de pãsãri mîncãtoare de aur o sã facem o grãmadã de bani!"

Larry s-a prins imediat. "La dracu! Am face ce n-au putut spaniolii sã facã atunci cînd au venit în Statele Unite. Au cãutat aur în toate locurile nepotrivite."

"Mã rog", am spus eu. "Pe vremea aia nu erau Statele Unite ºi nici acum nu acolo se gãsesc pãsãroiul de aur, cafeaua ºi caprele, dar de ce sã le purtãm picã pentru asta? Vorbim aici de economie globalã, înþelegi?

A înþeles. Ne-am cumpãrat bilete de avion.

Andrei CODRESCU