Sorry, Herbie. No hard feelings, dar aiurelile astea sunt passées de vreun secol... Auzi, "omagiu", "curaj"! Asa credeam si eu pânä pe la vreo 12-13 ani, da' mi-a trecut.
Un om care nu pricepe nimic din matematicä sau chimie (ca mine, de pildä), nu aduce un omagiu nimänui. De ce "curaj" am eu nevoie sä märturisesc cä la derivate mi s-a rupt filmul, si niciodatä n-am înteles ce-i aia integralä? Sunt pur si simplu neputincios pe directia respectivä - ce, mi-e jenä sä recunosc? Atât ar mai lipsi, sä m-ascund dupä deget si sä-ncep: "Dom'le, matematicile astea superioare sunt mofturi, eu n-am väzut niciodatä cu ochii mei o matrice, n-am pus mâna pe un clopot gaussian - gogorite pe hârtie, imaginatia unora si nimic mai mult!" Päi n-as ajunge de râsu' curcilor?
A avea puterea de a renunta la refugiul iluzoriu al arogantei, de a spune "nu stiu" sau "nu pot" - ästa da, CURAJ! Si... guess what? DE REGULA, este primul pas spre "a sti" si "a putea". Pentru cä, de fapt... POTI, Herbie, POTI! Numa' di-o tzârä die efort îi nevoie. Trust me on this!
