[crissis]

privit in cheie psihologica PERSONA imi pare a fi un exemplu de terapie analitica. tacerea neintrerupta a lui elisabeth suscita nevoia almei de a vorbi, a se confesa si in cele din urma declanseaza acel torent emotional incontenibil. imi place cum raportul de forte se schimba subtil, rolurile de 'medic' si 'pacient' se inverseaza pe neasteptate. confruntarea finala regleaza oarecum lucrurile, cele doua isi descopera similitudinea de conditie [acele prim-planuri succesive], mastile sunt smulse, conflictele exorcizate, reprezentarile inconstiente acceptate. poate ca sensul acelui intro este de a ne pune in tema, a ne aviza asupra continutului 'insuportabil' ce urmeaza a fi dezvaluit.