[Terror_IST]

"It's a violent pornography! / Choking chicks and SODOMY! / The kinda shit you get on your TV!""

In romanul "Cel mai iubit dintre pamanteni", Victor Petrini considera ca traim intr-o era a ticalosilor si ca ,in lipsa divinitatii, cei care fac rau nu vor fi pedepsiti de pronie pentru ca dupa moarte nu mai exista nimic. As vrea sa incercam sa raspundem la doua intrebari:

1. este omul prin natura lui, o fiinta violenta?
2. care sunt limitele voyeur-ismului pentru o persoana obisnuita?

Foarte multe filme pot constitui baza pentru discutie si as vrea sa incep cu trei productii diferite: "Sympathy for lady Vengeance", "Funny Games" si "Irreversible". Cu primul film, Chan Park-Wook incheie trilogia-razbunarii. Trecand peste diferentele dintre cele trei parti componente, as vrea sa ajung la finalul lui SFLV in care ucigasul este prins si i se hotaraste sentinta. O prima problema morala: este justificata Legea Talionului in societatea moderna? Apocalipticul deznodamant din "Irreversible" este declansat de dorinta lui Marcus de a se razbuna, cand este abordat de cei doi recuperatori. Oricum el este vinovatul moral pentru ceea ce i s-a intamplat sotiei sale si gestul lui disperat nu face decat sa pecetuiasca destinele triunghiului amoros. De o violenta greu de digerat pentru multi, filmul lui Gaspar Noe a starnit aprige controverse: de ce atata violenta explicita dar nicidecum gratuita, de ce o scena de viol atat de lunga? Citind niste board-uri dedicate filmului, am avut surpriza sa constat ca anumite personaje au gasit incitanta scena de viol. Unii au sarit ca arsi iar cateva fete si-au impartasit groaznicele experiente de a fi fost violate pentru a blama aceasta afirmatie teribilista. Dar totusi e o diferenta cum bine au observat criticii mai cerebrali: una e violenta de pe ecran al carei scop e de a induce o senzatie si alta e experienta reala, care nu poate fi descrisa in cuvinte sau imagini. Acesta ar fi un atu al privitorului: desi e deranjat el pastreaza o punte cu realitatea stiind ca ceea ce vede este fictiune. Dar cata fictiune poti urmari fara sa te afecteze? E normal ca violenta grafica, sub mantia fictiunii, sa nu deranjeze? Sa ne intoarcem la SFLV unde intr-o scena familiile victimelor vad la video cum unul dintre copii este spanzurat sau sa trecem la "Funny Games", filmul in care binelui i se refuza sansa de a triumfa. La ce este redus intelectualul rafinat in fata inteligentei brute, a raului incarnat? Este redus la stadiul de nefiinta, la un patetic instinct de conservare, la groaza pura, sleire fizica si psihica si intr-un final la un ilogic sfarsit. Spectatorul socat, se intreaba de ce? De ce este violata Alex in "Irreversible"? Pentru ca prietenul ei s-a purtat ca un dobitoc si astfel, ea a ajuns in locul nepotrivit la momentul nepotrivit. Hazard? Destin? De ce, cei doi tineri din "Funny Games" au ales sa joace acea sarada perversa cu o familie aparent nevinovata? Un instinct anarhic de distrugere a tot ceea ce e bun si frumos, din dorinta de a arata ca realitatea e prea dura si nu se conformeaza legilor firii? Defularea pe care o traiesc parintii din SFLV nu le aduce copii inapoi si le pateaza constiinta cu o crima (imi pare mie sau scena este o prelucrare dupa "Crima in Orient Expres"). Intr-un gest de un patetism emotionant, Geum-Ja trage in cadavrul ucigasului la fel cum si Pirre loveste de repatete ori cu extintorul in fata violatorului. In "Sympathy for Mr. Vengeance" razbunatorul este pedepsit la randul lui deoarece moartea fetitei a fost un tragic accident. Astefel cercul se inchide, ca si in "Funny Games". Intr-o lume in care granita dintre bine si rau e foarte fada si multi considera ca iadul s-a dezlantuit pe pamant (revelatoare scena de la club "Rectum"), cativa cineasti au curajul de a spune lururilor pe nume si de a transmite un mesaj pacifist. Problema e ca prea multi nu pot citi printre randuri...