[Pitbull]

cred ca acorzi prea mult credit mintii unui 'medic chirurg'...

Sau prea putin credit mintii "elevului de liceu" - ba chiar si celei a tâncului de grädinitä!
Sä nu uitäm cä neuronii se pârlesc de la un an la altul (ba chiar de la o zi la alta - si se refac îngrozitor de greu, într-o proportie virtualmente neglijabilä), cu un entuziasm demn de o cauzä mai bunä! I.Q.-ul unui nou-näscut (la nivel potential, desigur!), e incomparabil mai mare decât al aceluiasi individ la orice vârstä (din ce în ce în ce în ce...) mai înaintatä. Chibzuiti numai la eforturile cognitive de-a dreptul incredibile ale unui copil în primii unu-doi ani de viatä, când încä nu are la dispozitie anexele ulterioare (limbaj oral si scris, cunostinte, reflexe de gândire, etc., etc.).
Ceea ce are un adult în plus fatä de un copil sunt alte lucruri (esentiale, desigur):
- exercitiu de gândire
- informatii empirice ("experientä de viatä")
- informatii teoretice ("culturä", etc.)
Ceea ce a pierdut:
- un numär mereu crescând de celule cenusii
- alte elemente de eficientä cerebralä (prospetime, vigoare, suplete a tesuturilor, etc.)
- lipsa conditionärilor si a altor balasturi acumulate.
E unul dintre motivele pentru care întotdeauna am privit cu multä consideratie nivelul intelectual al celor (mult) mai tineri decât mine (si o realitate de care am tinut seama pe tot parcursul educärii lui fiu-meu).
Prin urmare, orice comparatie strict pe criterii de vârstä între doi indivizi e foarte hazardatä. Sau, altfel spus:
Nu meritä sä-l compari pe un aurolac de cinci ani cu Liiceanu (sau pe un boschetar de cincizeci de ani cu un elev olimpic la fizicä). Cel mult, poti sä-l compari pe acel aurolac la cinci ani cu el însusi la vârsta lui Liiceanu, sau pe filosof cu el însusi la cinci ani - SAU, eventual, aurolacul->boschetar indiferent de vârstä, cu savantul indiferent la ce vârstä.