[marx]

din ac. pdv, nici n-are rost sa mai 'explic', si recviemul mozartian, si 'decalogul' kieslowskian, sint arta - evident! de ce? pt k, dincolo de 'subiect' (scenariul de care vorbeam), exista substanta unor mistere artistice care functioneaza dupa alte reguli, tulburindu-ne; si nu 'simtul moral' este 'gidilat', in ac. caz, ci acela artistic...
si, de fapt, asta e ceea ce face, in ultima instanta, arta (in orice caz, arta ultimului secol): o tulburare morala. kiar si atunci cind porneste de la preceptele cele mai consensuale, lucrarea artistica valoroasa te pune in fata unor dileme.
de aceea, 'concluzia' este moartea artei.

"Mistere artistice care tulbura simtul artistic"

mda, dubioasa si limitata viziune asupra artei
In primul rand arta, si mai ales arta filmului, nu e conceputa ca o structura inkistata, esoterica, ca o insula misterioasa inapta de a primi vizitatori....ci, arta este un mijloc de exprimare, de mutare a unui simbol interior (apartinand artistului) intr-un alt spatiu, deskis unui feed-back, unei oglinzi, pt ca fiecare artist isi controleaza reflexia propriei
"explozii" interioare.

"concluzia" apartine criticilor, acesti avocati specializati in testamente, clasamente si plasamente dubioase, manifestandu-se infertil prin paradoxuri.

iar "dilema" ca rezultat palpabil al unei arte, ca perceptie ma refer, e apanajul orbilor, copiilor si trecatorilor grabiti sa surprinda iluzia unui somn in metrou.

PS: definitia mea: un om viu nu are dileme, are alegeri.