|
da, acum e mai clar. si sint de acord - ceea ce ma obliga la explicatii, la rindul meu:
cind am spus k arta care este 'decalog' nu este arta ma refeream la faptul k arta - dak e sa fie arta - tre sa fie o transcendere a continutului moral, care este implicit... e k si cum ai spune k orice arta se bazeaza pe un set de 'scenarii' limitat - k la hollywood: 'boy meets girl' :lol: -, care este patternul moral al unei epoci; this is taken for granted, nu mai e nevoie sa fie argumentat. aici intervine talentul artistului, care poate face k ceea ce el propune sa fie, intr-adevar, Arta (cu A mare) sau doar o ilustrare stingace a unor precepte morale (in fond, si nursery rhymes-urile sint 'morale'...); dak acea opera este numai 'morala', e k si cum am spune k nu are alta calitate - ar putea fi o predica intr-un amvon (ceea ce, dak ar fi rostita de bossuet, ar fi si arta!). din ac. pdv, nici n-are rost sa mai 'explic', si recviemul mozartian, si 'decalogul' kieslowskian, sint arta - evident! de ce? pt k, dincolo de 'subiect' (scenariul de care vorbeam), exista substanta unor mistere artistice care functioneaza dupa alte reguli, tulburindu-ne; si nu 'simtul moral' este 'gidilat', in ac. caz, ci acela artistic...
si, de fapt, asta e ceea ce face, in ultima instanta, arta (in orice caz, arta ultimului secol): o tulburare morala. kiar si atunci cind porneste de la preceptele cele mai consensuale, lucrarea artistica valoroasa te pune in fata unor dileme.
de aceea, 'concluzia' este moartea artei.
|