Exact asta voiam sä spun si eu.
"Chirita" e un spectacol atât de prost, încât a fost al doilea, în peste 30 de ani de când väd teatru, care mi-a provocat un räu fizic. (Si din päcate, vina e în mare parte a lui Chirilä, care s-a implicat 50/50 cu Iarina în conceptia, regia si realizarea în ansamblu a spectacolului, pline de erori, iar la compozitia muzicalä a fost într-o fazä de neinspiratie cruntä.)
Personajul Charles i-a iesit, vorba ta, "de nicäieri". Ca interpretare, n-am avut ce sä-i reprosez. A jucat corect. Dar când corectul ästa stä pe o bazä... zero... poate cä singurul lucru care se poate spune despre el e cä-i "bun" - prin comparatie! In orice caz, nu are nimic care sä contrazicä, sau sä punä sub semnul îndoielii, ceea ce a dovedit performanta cu Malvolio.
"A fost odatä în Brooklyn"
Spectacol si rol foarte bune.
[Later-edit]: Scrisesem "Hollywood", din automatism (cum se regäseste si în räspunsul lui Supastar"). Abia acum (vezi data si ora edit-ului de jos) am observat. Mea culpa.
Malvolio:
(mä auto-citez):
Originally Posted by Pitbull, în V.V. Forum,:
|
"...e târziu si n-am stare sä fac ditamai cronica spectacolului (foarte bun, de altminteri! Colceag ästa chiar a-nvätat sä facä teatru, pânä la urmä!), ci am sä trec direct la ce ne doare (în sens pozitiv) pe noi.
Sigur, auzisem din multe surse de încredere (începând de la descrierile lui Floyd, si trecând si prin comentariul lui Grid Modorcea) cum e rolul, si stiam cä n-aveam sä fiu dezamägit. Dar trebuie sä spun cä amicul m-a lovit în plex! Tudoric-al nostru o rade scurt - da' stii, SCURT! Rareori am mai väzut o asemenea compozitie care sä-mi dea senzatia de culme teatralä plinä, totalä, cap-coadä (cred cä doar prin zona Dinicä, Moraru, Rebengiuc, Cozorici...).
Pornind de la masca aia insuportabilä, cu machiajul cadaveric si peruca (si jocul pe care si-l face cu ea), si de la grimasa aia plinä de-un siktir inefabil, strâmbätura aia IMPOSIBILA, inimitabilä si indescriptibilä, care spune asa de multe... Continuând cu chitäitul äla de mägar castrat (mai ales când strigä: "Mar-II-aa...! Mar-II-aa...!")... cu gesturile alea rigide, pretioase, meschine, gratuite, mâini îndoite aiurea, umeri zbuciumati inutil... mobilitatea aia gratios-grotescä, de marionetä ruginitä care se dä balerin... Felul cum toate astea compun relatiile cu celalte personaje... fâlfâirile dispretuitoare din mâini, pozitia de "pugilist" fatä de Sir Toby, lunecärile spre Olivia... Si, bineînteles, ajungând la dimensiunile interioare ale personajului, care transpar atât de expresiv si de-o mie de ori mai bogat prin întregul arsenal exterior deja foarte bogat... Se SIMTE clar uscäciunea, ipocrizia, megalomania bolnavä, acel tembelism total care mie, personal, îmi trezeste cosmaruri... Si... culmea... lucrul cel mai frumos... într-un final, ti se face MILA de bietul nenorocit! Tirada lui de la sfârsit, în fata Oliviei, vibreazä... Dobitocul chiar a crezut... chiar a suferit... în momentele alea, simti cä totusi, undeva în carcasa seacä a fariseului umflat cu aer, mai licäreste ceva omenesc!
Stiti... când väd câte-un actor ca Tudoricä în câte-un rol ca Malvolio, încep sä mä enervez si sä-mi zic: "Bäi fraiere, ce mai astepti? Inapoi la scenä, înapoi la film, cä uite ce lasi sä-ti scape!"
Si-mi mai zic cä rolul e unul din alea care-ar trebui sä se înregistreze si sä intre-ntr-o bazä de materiale didactice de la scolile de teatru, pentru anul III, sau când învatä copiii sä-l joace pe Old Will.
Ce nu mi-a pläcut?
Trimiterile la Nea Nicu si la Hitler. Ieftine si präfuite. Noroc cä nu depäsesc câteva secunde, si se pierd în ansamblul unui punct culminant foarte bine construit."
|