[kasper hauser]

Si daca tot s-a pus si poezie cu rima, am sa pun si eu si ceva cu rima, also.

Corabia neîntoarsã

Priveºte! Prelinse-n zori, cum curg tãcute ape
ªi scaldã þãrmuri bãtrâne de-aºeptare,
Corabia pierdutã în trista depãrtare,
Ne-ntoarse vise þese... Strivite printre pleoape

Ne-ntoarse vise...trecutul sa-l(e) îngroape

Corabia-i pierdutã în trista depãrtare,
Ne-ntoase ºi albastrele catarge...
Sub miturile-i o lume se-naltã ºi se sparge
Un soare când se-ntinde pe hoitul altui soare

Unde te-ai dus, când ruga tremurândã
A noastrã, sub lumini închise-n reci ecouri
Te conjura, întoarce-te din celeste tablouri
Prin care ºi-acum lebãda oarbã cântã?

Erai de hianct...lunarã nãlucire
Printr-o olgindã-n care cuvinte ancestrale –
Corabie pierdutã – ecourilor tale
Le înãlþau palate, în lunga pribegire

Dar sticla-ncet se sparge ºi valsul se destramã
Sub ochii-atinºi, profetic, de lipsa de speranþã
Poemul pribegirii acum e doar o stanþã
Un stigãt sugrumat regatului din ramã

...

Priveºte! Prelinse-n zori, cum curg tãcute ape
ªi scaldã þãrmuri bãtrâne de-aºeptare,
Corabia pierdutã în trista depãrtare,
Ne-ntoarse vise þese... Strivite printre pleoape

Ne-ntoarse vise...pe veci ca sã ne-ngroape