|
comentariul meu era intentionat cu nota usoara, umoristica! (chiar nu s-a observat?)
am spus ca pentru mine sfarsitul a fost usor traumatizant in noaptea respectiva...in economia filmului, sfarsitul era foarte potrivit si, prin potriveala lui, chiar previzibil (dar nu in sens negativ). Looking back, chiar mi-a placut sfarsitul! (n-am zis k nu sau k ma asteptam la altceva)
aia cu "mr keanu pare conditionat pe matrix" chiar nu o inteleg. vorbeai serios? la ce te referi? (johnny mnemonic e 1995, iar matrix 1999). si ba! ma iau de flipper,desi "este dupa mr kitano the best in tot filmu' ",tot de cacao ramane! if u wanna make something of it, n-ai decat sa-l chemi pe flippar ala sa ma faca la scrabble sau orice alt joc la care combinatia aia penibila de cutie de ton contrafacut (a se citi "brain food ") si einstein se pricepe! :hmm:
offtopic: de ce previzibilitatea unui film e perceputa intotdeauna ca ceva negativ,fiind intotdeauna un repros adus filmului? imperiul simturilor nu e chiar nu exemplu elocvent in acest sens, dar de aici mi-a venit ideea. Exista filme care sunt previzibile&foarte bune! un sfarsit de film total previzibil (in economia filmului) si lipsa oricarui twist major din scenariu nu descalifica filmul ca valoare!
PS. asta a fost (semi-)offtopic, semi-in legatura cu topicul de sfarsituri imbecile....
|