the bridge on the river kwai - merita vazut pt cateva chestii: personajele (profunde, complexe, ce alte clisee mai putem gasi - e si normal, oarecum, data fiind natura lor 'romanesca') memorabile jucate de alec guiness, william holden (splendid cu cinismul sau 'bogartian' !) si sesuye hayakawa (col. saito), conflictul dintre col. nicholson si saito (frumos dirijat de lean), acting si prima ora din film, stralucitor construita... ah, si cadrul de la inceput, cu crucile de pe marginea caii ferate. in rest, de la 60 de minute incolo, evolueaza total, in intregime & cu totul liniar si previzibil. lean reuseste o scena de suspans remarcabila in finalul filmului (bine structurat)... dar zau asa, chiar se astepta cineva sa mai ramana podul in picioare ?
(doar a explodat si in realitate !)
zelig - este genul de film pe care il descrii prin formule-cliseu precum 'genial' & restul. dar e pe bune - mi se pare cea mai puternica sclipire de geniu a lui allen ! e un tur de forta care te nauceste ! in 79 de minute de film, allen reuseste sa reproduca fara cusur atmosfera anilor '20-'30, sa creeze (si sa joace) cel mai fascinant personaj al sau (in care raman, oricum, vestigii din, sa zicem, alvy singer), sa dezvolte un romance (cu mia farrow, evident !) la granita dintre cinic (vezi 'manhattan') si dulce-amar (vezi 'the purple rose of cairo') si sa isi dezlantuie si umorul neobosit (bancul cu rabinul, spus sub hipnoza, e genial !). e iritant de perfect ! iar forma in care este livrata povestea (ca pseudodocumentar) il face o mica bijuterie a filmului american al anilor '80.
totusi, valoric, raman la parerea ca tot 'crimes and misdemeanors' e cel mai bun (mai apropiat de spiritul uman, mai preocupat de latura psihologica), iar in ceea ce priveste comediile 'pure' (pt ca exista, totusi, la allen), merg pe 'love and death'.