|
N-as mânca niciodatä carne de câine, cum n-as mânca nici de om - doar nu-s canibal, iar câinii îmi (si ne) sunt mult prea apropiati. Dar, recunosc, asta e problema mea (da, mä rog, nu numai a mea). Sä zicem, cu multä îngäduintä, cä as putea accepta obiceiul unora de a consuma câine - la fel cum o facem noi cu porcii (care, apropo, ne sunt de asemenea apropiati ca animale de gospodärie, si mai sunt si FOARTE INTELIGENTI). Dar mäcar sacrificarea animalului (câine, porc, miel, vitel, gäinä, etc.), sä se facä färä suferinte inutile.
Imagine filmatä: restaurant din Taiwan. Câinii, vii, în custi. Clientul îsi alege "prânzul". Bucätarul deschide cusca, iar câinele, care îl cunoaste, iese vesel, încrezätor, si-l urmeazä la bucätärie. Bucätarul îl ia în brate si IL ARUNCA DE VIU IN CAZANUL CU APA CLOCOTITA. Câinele se zvârcoleste, se zbate sä sarä afarä, si curând moare.
N-as mânca niciodatä carnea bucätarului pu.lii sau a clientului chizdii sau a primarului mortilor mä-sii sau a presedintelui tärii de cäcat sau a cui mai räspunde, individual sau colectiv, de mizeria asta - dar i-as arunca pe toti în cazan färä sä clipesc. Nu cu pläcere, cä nu-s sadic. Cu furie si în spirit de dreptate.
Apropo, Supastar, dupä pitbull si bull-terrier, rottweilerul e rasa mea favoritä.
|