Pai uita-te la intemeietorul de forumuri angelice, a carui sensibilitate a fost asa ranita cand i-am spus ca e o rusine sa n-aiba habar de Haibane Renmei. Cam asta e nivelul. Daca te uiti la sectiunea de discutii a unui forum anime o sa gasesti neaparat intrebari fundamentale gen :"De ce e lumea rea?", "Ce e prietenia?", "Frumusetea interioara vs frumusetea exterioara" etc.

Adevarul e ca anime-ul e in general un gen infantil sau ciudat, deseori amandoua. Dar in acelasi timp e una din cele mai inovative forme de animatie. Imi place faptul ca ma suprinde. Imi place ca un regizor de anime poate sa faca intai o serie ca Now and then, here and there, in care problema pastrarii unui copil in urma unui viol aprope ca pare marunta pe langa intrebarea daca personajele o sa mai apuce ziua de maine si apoi o comedie relaxanta excelenta ca Fruits Basket.

Imi place ca Serial Experiments Lain e de zece ori mai interesant decat Matrix. Imi place cum Totoro sau Azumanga Daioh surprind in intamplari banale esenta copilariei. Imi place cum Kon se joaca cu perceptia asupra realitatatii in Perfect Blue sau Millenium Actress. Imi place cum Makoto Shinkai a creat singur pe calculatorul de acasa Voices of a single star si a iesit aproape o capodopera a genului.

Nu imi place cum de zeci de ori am downloadat primul episod al unui serial si l-am sters plictisit dupa 25 de minute. Dar nu poti gasi ceva deosebit decat daca ai rabdare sa cauti. Pur si simplu nu pot avea nici pe departe acelasi interes pentru filmele hollywoodiene cu scenariile scrise de comitete si comisii si testate si modificate inainte de lansare ca un produs software.