Bande a part r.Jean Luc Godard , 1964
Doi baieti (Arthur si Frantz) o ard aiurea prin Parisul anilor '60. Frantz ia cursuri de engleza la o scoala privata unde o intalneste pe Odile. Odile, fata naiva, crescuta sub papucul unei matusi severe, marturiseste celor doi ca in casa in care locuieste, un anume domn Stolz tine ascunsa departe de ochii fiscului o mare suma de bani.
Cei doi pierde vara o imbata pe fata si pun la cale un plan ca sa-l deposedeze pe Stolz de bani. Frantz viseaza sa-si cumpere un Ferrari cu care sa castige trofeul de la Indianapollis. Intre timp se plimba prin oras cu un jaf de masina.
Discutie intre cei doi si Odile (dupa traducerea din engleza) :
Frantz (catre fata):" You are a accomplice now.
Arthur: D'ont cry. Now that we love each other, everything will be fine. Frantz will help us. Better to be rich and happy than poor and unhappy."
Film tipic pentru cinematograful frantuzesc al epocii, mult mai slab decat A bout de souffle (Godardul meu preferat).
Secventa celebra : cei trei alergand prin muzeul Louvre, incercand sa doboare recordul americanului care a strabatut cladirea in mai putin de 10 minute.
In maniera tipica a filmelor regizorului, actiunea stagneaza, ai impresia ca nimic concret nu se intampla (planuri peste planuri, plimbari nocturne nesfarsite printr-un Paris luminos,ca si in A bout de souffle, timp pierdut). Desfasurarea evenimentelor se precipita brusc in ultimile 10 minute ale peliculei. Dupa o incercare de jaf esuata, cei doi se intorc la vila. O leaga pe matusa, ii pun calus in gura si o ascund intr-un dulap masiv, unde aceasta se sufoca. In timpul planificarilor pt. jaf, Arthur o duce pe Odile acasa la el, unde petrec noaptea impreuna, dand astfel rudelor sale sansa sa afle despre ce avea in gand sa faca. Finalul povestii este apoteotic : unkiul lui Arthur il impusca pe acesta si viceversa in fata casei pe care amandoi intentioneaza s-o prade(secventa "duelului"), Stolz se intoarce acasa si-si recupereaza banii, matusa isi revine din lesinul mortii, iar Odile si Frantz emigreaza in tarile calde.
9/10
"It's themes of a generation lost are still relevant today, and many scenes have been copied by numerous filmmakers. Quentin Tarantino, for one, regards this as one of his all time favorite films, and it's not hard to see why, the cafeteria and dance scene were heavily borrowed for Pulp Fiction."
__________________
La Chilia la Tartaru ... bate Maromet cu paru' ...
|