Originally Posted by neanae:
|
parti proaste: aluziile un pic prea stravezii la don juan, vecinul enervant (de ce il suporta don si cum a ajuns sa locuiasca intr-un cartier de bogati?), personajele feminine sunt cam unidimensionale (the bitch, the self-repressed career woman, the new-age crackpot etc)
|
partile proaste, dimensionate corect devin parti bune (cel putin).
in cinematografie, citarile astea aparent grosolane, sublinierile evidente - de tipul fetei lui Sharon Stone - trimitere la LOLITA, prin nume, atitudine, acadea, privirea imaginilor din casanova si alaturarea semnificantului respectiv de personajul din film, numele personajului si comicul de situatie ce reiese din neuzirea unei litere si privirea pe care o primeste, ca si cum ar fi actorul Don Johnson, meseria uniea dintre gagici - medium pentru animale.. is toate caracteristici ale postmodernului filmic. reluari, preluari, citate, trimiteri, subminari, ironie...