Originally Posted by Leonard:
|
nu. n-am sã spun cã e doar un film ºi nu trebuie luat în serios. ai auzit de magic realism? sau de ficþiune pulp? îþi aminteºti de secvenþa din Pulp Fiction cu 'minunea' cînd Jules e împuºcat dar glonþul nu-l nimereºte ºi ce impact are chestia asta asupra filmului? sau de minunea învierii din Ordet al lui Dreyer? sau secvenþa cu broaºtele din Magnolia? Mi se pare cã nu e mai prejos secvenþa din Crash cu voalul protector al fetiþei lui Terrence Howard cînd e împuºcatã de la juma de metru ºi nu e atinsã. În secundele alea pînã sã-mi dau seama cã ea trãieºte mi s-au derulat o mulþime de gînduri. Mi se pãrea cã vrea sã fie genul finalului din American History X (un film superb dar care m-a dezamãgit tocmai prin finalul care îl face tezist). Deci mi se pare genial cînd e strecuratã o chestie din asta într-un film aparent realist ºi aparent tezist care chiar te face sã crezi în miracole (cel puþin în secundele alea nu ai nici o îndoialã).
|
cu parere de rau, dar tot nu sunt de acord. 'magnolia', 'ordet' si 'pulp fiction' difera la nivel de conceptie de 'crash' si tocmai de aceea 'miracolele' ce au loc acolo sunt nu numai justificate, dar de-a dreptul necesare (adica, pt forma finala a filmului) ! 'ordet' e, pana la un punct, melodrama si teatru (vezi si bergman cu ocazia asta), iar dincolo de asta devine mai degraba o parabola, un film simbolic (ALS, ajuta-ma putin, ca tu esti expert in dreyer); la fel cum este si 'alphaville'-ul lui godard. 'pulp fiction' este forma regizorala maxima a unui copil terbibil (tarantino) si, din nou, NU este pe aceeasi pagina cu 'crash'. nimeni nu cred ca a luat in serios 'pulp fiction', acolo era vorba de altceva: de un stil regizoral, poate nu nou, dar 'improspatat', verva situatiilor, de ce nu, chiar oda puterii 'cuvantului'.
(si oricum, ca fapt divers, nu 'impuscarea' fetitei ma deranjase in 'crash', ci celelalte asa-zise 'twist'-uri.)
'crash' iti intretine timp de o ora senzatia ca te uiti la un film 100% realist, transant, care loveste exact unde societatea americana credea (sau arata 'celorlalti') ca a reusit, in speta sa treaca peste prejudecatile rasiale. pana la urma, cred ca tot asta a fost ceea ce i-a impresionat atat de tare pe americani,dar mai ales pe noi, 'restul': am realizat ca, pana si in societatea cea mai democratica dintre toate, exista inca aceasta problema arzatoare ! o spunea, de exemplu, cu jumatate de gura, si 'monster's ball', insa acolo personajele sale aveau mult mai mult suflet, mult mai multe trairi. nu era un film tezist.
