|
gohatto
nagisa oshima
ei, uite ca nici un lucru bun nu vine singur! vremurile proaspat devenite prezentul trecutului, amintire, dupa vorva fratelui sfant Augustin, dupa vreo 1,5 ani de abstinenta video-gameistica, am zis sa incerc Ninja Gaiden pe batranul xbox ce zace sub tvul meu... asa ca am plonjat in clanul ninjalailor Haiabusa... si asa mai departe. nu prea stiu sa fie multe jocuri atat de reusite!
cand sa ajung spre finalul jocului, iacatarele, dau peste filmullui Oshima... cu o imagine de o claritate izbitoare (l-am vazut de pe suport dvd), filmul infatiseaza un fragment din viata unei grupari de samurai, 'militia', creata pentru a inabusi tentativele de revolta. nareaza calm momente din sanul gruparii incepand din clipa alegerii viitorilor militari si sfarsind nu departe temporal, odata cu constientizarea dificultatii de a pastra disciplina severa in interior, in primul rand datorita recrutarilor initiale, motivate sexual. frumos articulat in prima parte, cu legile interne taind in alb pe negru cadrele cu antrenamentele samurailor, aruncand cu un zgomot puternic acele NU-uri care macina usor constiinta, si culminand in finalul partii a doua cu... o percutanta absorbtie a energiei si vitalitaii celuilalt prin intemediul vorbelor amoroase.
un film care vorbeste despre puterea, fascinatia si moartea ce se ascunde sau vine impreuna cu sentimentul de iubire... poate ca nu numai in societatile astea feudalo-militare japoneze.
pentru mine ramane un reper cinematografic deschis!
|