for yr consideration (& k sa reloadam topicu, k vaz k v-ati lasat pe tinjala, of-of, mai-mai!):
http://www.cotidianul.ro/index.php?i...ash=86b567785e
si
"Ceva e putred...
Scandalul deja planetar al caricaturilor lui Mahomed (publicate iniþial în Danemarca) produce o nouã dovadã a faptului cã rãzboiul dintre islam ºi lumea euro-americanã e în plinã desfãºurare. Mulþi nu i-au crezut pe oficialii administraþiei Bush cînd, în prezenþa ororii de la 11 septembrie 2001, au prevestit o asemenea evoluþie. Dar incendierea Franþei de cãtre "tineri" maghrebini, bombele ucigaºe de la Madrid ºi Londra sau mulþimile isterice pornite sã ardã drapele (cînd nu preferã sã arunce cu lãturi în ambasadele occidentale) acuzã simptomele unui conflict durabil. E clar cã islamul e o religie vie, lipsitã de orice distanþã autocriticã. Adepþii sãi descifreazã existenþa la nivel literal. Nu au cum sã ºtie de "glumã", pentru cã umorul joacã pe decalajul dintre sensul propriu ºi acela figurat. Îi bãnuiam oscilînd între premodernitate ºi modernitate, dar mai dornici de avantajele celei din urmã decît de limitãrile celei dintîi. Îi descoperim, iatã, într-un soi de recul voluntar cãtre barbaria talibanã, pe cît de neargumentatã, pe atît de agresivã.
Noutatea acestei ofensive lipsite de strãlucire intelectualã constã în potenþarea urii faþã de Occidentul Apostat ºi Blasfemiator prin recursul la arme sofisticate (de la cele de distrugere masivã, pînã la acelea, democratice, de care s-au deprins sã uzeze pentru a-ºi atinge þintele complet nedemocratice). Stupefiat de amploarea reacþiilor - ºi într-adevãr, cum sã nu rãmîi perplex cînd vezi jumãtate de planetã înfuriatã pe o caricaturã? - "Occidentul" (sau ce a mai rãmas din unitatea lui civilizaþionalã) recurge la ultimele rezerve diplomatice, umblã la portofel, cu grija de a cumpãra pacea, sau elaboreazã, prin ipocrite contorsiuni retorice, noi "justificãri" ale "frustrãrii" care ar explica, vezi Doamne, furtunoasa meteorologie a grupãrilor islamice.
Un fapt e sigur: situaþia dialogului dintre lumea creºtinã ºi mahomedanism (fie el arab, subsaharian, medio-oriental sau asiatic) promite sã se deterioreze
. atît de grabnic încît vom asista, cît de curînd, la o ebuliþie geopoliticã dramatic incontrolabilã. Din pãcate, statele democratice sînt nepregãtite pentru a gestiona o asemenea insurgenþã. Pe de o parte, democraþia e intrinsec fragilã, întrucît se pune în dubiu înainte chiar de a fi atacatã din exterior. A o confrunta cu barbaria (nazistã, comunistã sau fundamentalistã) e ca ºi cum ai compara gazarea scurtã a kurzilor de cãtre gãrzile lui Saddam Hussein cu lungimea procesului de care acesta beneficiazã dupã ce a pierdut puterea. Pe de altã parte, spaþiul pluralist al democraþiilor e naturaliter divizat: între europeni ºi americani, între stînga ºi dreapta, între adepþii "toleranþei" cu orice preþ ºi cei ai "toleranþei zero"... Sigur cã, în ipoteza unui nou val de atentate teroriste, UE ºi SUA vor strînge rîndurile, atît în format G8 (cu implicarea Rusiei), cît ºi la ONU. Superioritatea economicã, militaro-strategicã, tehnologicã ºi financiarã a lumii pe care talibanii o urãsc rãmîne principial evidentã. Cu toate acestea, sîntem foarte vulnerabili. Mai întîi, pentru cã islamul fundamentalist nu e departe, ci geografic învecinat sau comunitar inclus în propriile noastre societãþi. Al-Qaeda are carnetul de telefon plin cu adrese europene. Apoi, pentru cã, deºi extremiºtii islamici se antreneazã într-un rãzboi religios, noi, cu al nostru creºtinism volatilizat prin secularizare, nu mai sîntem capabili sã producem anticorpi spirituali.
De cînd existã conflicte interumane, adversarii se situeazã pe acelaºi teren. Nu poþi cîºtiga o luptã de pe teatrul cãreia eºti absent. ªi totuºi la aºa ceva asistãm. Imamii populiºti întãrîtã ignoranta stradã arabã împotriva unor duºmani ai credinþei care sînt detestabili nu atît pentru cã ar mãrturisi o credinþã diferitã, cît pentru cã nu mai au nici una. Talibanii progreseazã tactic pe mãsurã ce proclamã superioritatea moralã a fidelitãþii ºi sacrificiului faþã de generalizarea "viciului" occidental. Ei ne vãd ca pe niºte monoteiºti caricaturali. ªi tot ce þine de caricaturã le displace..."
Teodor BACONSKY (in 'Dilema' nr 107)